„Cât timp mai am?” este una dintre întrebările pentru care niciun manual nu te pregătește cu adevărat.
Pe 18 iulie 2026, la FNT The Youth din București, patru medici hematologi au participat la prima ediție pilot a atelierului „Cât timp mai am?”, un program de comunicare destinat profesioniștilor din oncologie, hematologie și îngrijire paliativă.
Atelierul a fost conceput și susținut de regizorul și trainerul Felix Crainicu și organizat gratuit de Asociația Culturală „Atelierul European de Artă”, ca prim pas al unui proiect mai amplu.
De ce este nevoie de un astfel de atelier
Discuțiile cele mai grele din medicină nu se învață din manuale.
Anunțarea unui diagnostic sever, o recidivă, schimbarea obiectivului terapeutic, conversația despre îngrijirea paliativă sau dialogul cu un aparținător aflat în negare cer mai mult decât informație medicală corectă.
Cer claritate, prezență, atenție la reacția celuilalt și capacitatea de a rămâne în conversație atunci când nu există o formulare perfectă.
Mulți medici ajung să poarte aceste discuții fără să fi avut vreodată ocazia de a le exersa într-un cadru structurat și sigur.
Atelierul „Cât timp mai am?” pornește exact de aici.
Folosind instrumente din teatrul aplicat — improvizație, joc de rol, prezență scenică și analiză de situație — participanții pot testa diferite moduri de a comunica, pot observa reacțiile pe care le produc și pot relua conversația dintr-o perspectivă nouă.
Nu pentru a învăța replici standard.
Ci pentru a deveni mai conștienți de ceea ce transmit prin cuvinte, ritm, tăcere, privire, postură și gesturi.
Cum a decurs ziua
Atelierul a avut o durată de aproape trei ore și a fost structurat în trei module.
Fiecare participant a primit un scenariu construit pornind de la specialitatea sa și de la tipul de conversații întâlnite cel mai des în practică: anunțarea unui diagnostic, discutarea unei recidive, schimbarea direcției terapeutice, comunicarea cu un pacient aflat într-o situație vulnerabilă sau cu un aparținător care refuză să accepte prognosticul.
Rolurile pacienților și ale aparținătorilor au fost interpretate de actorul Nicu Rotaru.
Această formulă le-a permis medicilor să se concentreze complet asupra conversației, fără să fie nevoiți să joace, în același timp, și rolul interlocutorului.
Scenariile nu au avut replici prestabilite.
Participanții au intrat direct în situație, au reacționat în timp real și au putut observa cum se schimbă dialogul în funcție de cuvintele alese, de ton, de ritm sau de distanța fizică față de celălalt.
Felix Crainicu a urmărit fiecare scenă din exterior și a intervenit cu observații concrete despre claritatea mesajului, prezență, mimică, gesturi, tăceri și felul în care medicul răspundea la reacțiile pacientului sau ale aparținătorului.
Uneori, scena a fost oprită și reluată.
Nu pentru a găsi o singură variantă „corectă”, ci pentru a testa ce se întâmplă atunci când schimbi ritmul, simplifici mesajul, lași loc unei tăceri sau renunți la nevoia de a oferi imediat o soluție.
Ce au spus participanții
„A fost un atelier solicitant, pentru că ne-a scos din zona de confort, dar extrem de util. Cred că astfel de exerciții îi ajută atât pe medicii tineri, aflați la început, cât și pe cei cu experiență, prin exersarea empatiei și prin conștientizarea a ceea ce transmitem pacienților.” Mara Bălan, medic rezident hematologie.
„Atelierul a fost un foarte bun exercițiu de ieșire din zona de confort și mi-a oferit o perspectivă clară asupra lucrurilor pe care le am de dezvoltat în comunicarea și prezența mea profesională.” Amalia Mîrșanu, medic rezident hematologie.
„Observațiile despre mimică și gesturi au fost extrem de practice. Sunt detalii aparent mici, dar pot schimba complet dinamica unei conversații în care trebuie să anunțăm un diagnostic dificil.” Claudia Chițiboi, medic rezident hematologie.
Un prim pas, nu un punct final
Această ediție a fost gândită ca un test al formatului, al scenariilor și al modului în care participanții răspund la lucrul cu un actor și la feedbackul primit în timp real.
Experiența pilot ne-a ajutat să vedem ce funcționează, ce trebuie ajustat și cum poate fi dezvoltat mai departe atelierul.
Următorul obiectiv este construirea unui program mai amplu, care să ajungă la cât mai mulți profesioniști din domeniul medical care poartă conversații dificile cu pacienții și familiile acestora.
Felul în care comunicăm în asemenea momente poate schimba profund modul în care pacientul și cei apropiați lui înțeleg și trăiesc actul medical.
Teatrul aplicat nu înlocuiește pregătirea clinică.
Poate însă crea un spațiu în care medicii să exerseze situații pentru care, în viața reală, nu există repetiții.
Prima ediție a arătat ceva simplu: aceste conversații pot fi exersate.
Nu pentru a deveni perfecte, ci pentru a deveni mai clare, mai umane și mai puțin solitare pentru medicul care trebuie să le poarte.
Revenim în curând cu informații despre edițiile următoare ale proiectului.
Reprezinți o clinică, un spital sau o echipă medicală și vrei să afli mai multe despre atelierul „Cât timp mai am?”? Scrie-ne la atelieruleuropean@gmail.com.
