Caravana cinematografică – Groșan

Bun găsit! Azi, la Nota 10, ne ocupăm de Caravana cinematorgrafică de Ioan Groșan. Este chiar debutul său publicistic. O lectură pe care nu am îndrăgit-o de nici un fel. DAR: Chiar dacă mi s-a părut plictisitoare, am dus-o până la capăt pentru că asta facem aici, la Nota 10: citim toate titlurile obligatorii ca tu să poți spune Adio bac!

Contextul poveștii

Până să desfacem Caravana, e nevoie de un mic exercițiu de imaginație. Să presupunem că nu există internetul. E greu să îți închipui așa ceva, dar nu imposibil. Nu ai net, nu ai Tiktok, nu ai Netflix. Vrei să suni un prieten. Nu scoți mobilul din buzunar (pentru că nu există), ci mergi 2-300 de metri până la un telefon public. În care trebuie să bagi o fisă ca să poți apela. Dacă vrei să bei apă o scoți din fântână, iar dacă ai nevoie să folosești toaleta mergi vreo 20 de metri până în fundul curții. Unde ai, de fapt, o groapă insalubră. Să presupunem, mai departe, că te enervează președintele țării. Sau primarul. Sau polițistul. Nu ai voie să vorbești: familia ta, în frunte cu tine, ar ajunge la închisoare. Nu poți călători, nu ai televizor, nu ai voie să te îmbraci colorat și nu îți este permis să ai păreri.

Chiar dacă pare apocaliptică, această lume a existat. Bunicii tăi au trăit în ea, poate chiar și părinții. Aici, în România. Ei bine, într-un astfel de cadru, deloc prietenos, este așezată povestea  din Caravana cinematografică.

Dacă studiezi puțin anii comunismului din România, poate părea ciudat că o astfel de carte a apărut în anii 1980. Având în vedere că unele replici pot fi interpretate contra regimului condus de Ceaușescu, te întrebi cum de a scăpat cenzurii. Pe urmă, cauți despre Ioan Groșan pe net și afli că în 2011 Curtea de Apel București a stabilit că Ioan Groșan a fost colaborator al Securității. Adică turnător.

Rezumatul scurt

Comuniștii îi îndoctrinează prin propagandă pe locuitorii unui sat uitat de lume. Problemele apar când ploaia și viețile oamenilor se opun directivelor de partid.

Conflictul principal

Este dat de cele două lumi opuse. Pe de o parte se află lepra roșie cu toate nenorocirile sale (comunismul, adică), în timp ce la capătul opus se găsește lumea satului, un spațiu înghețat în timp.

Tavi, activist de partid la început de drum, vrea să facă treabă pentru a-și impresiona șefii comuniști. De partea cealaltă a baricadei, sătenii sunt preocupați de aspecte cotidiene și de viața reală, nu de ideologii.

Rezumatul lung

Caravana cinematografică surprinde modul în care himera roșie, comunismul, a otrăvit România. Prin obiectivul camerei este focalizat satul Mogoș, un colț uitat de lume și încă neatins prea mult de nenorocirile aduse de ideologia politică.

Comunistul Tavi aduce caravana în mica localitate într-o zi ploioasă. Are un scop clar, să îi determine pe toți locuitorii satului să vadă filmele și să își ia porția de brainwashing comunist. Nu contează că plouă, că a venit neanunțat, că oamenii au viețile lor. Tavi este în slujba statului și trebuie să își facă datoria.

Cititorul este introdus în lumea monotonă și previzibilă a satului, cunoscând localnicii: Tanasie, președintele consilului local, Darcleu, hoțul – reprezentant al minorității romilor, Corina, tânăra bibliotecară ajunsă acolo cumva nefiresc, învățătorul, plutonierul și așa mai departe.

Limitat și îndoctrinat, Tavi face abuz de toate pârghiile pentru a-i obliga pe oameni să vină la film.

Din cauza condițiilor nefavorabile, sătenii apucă să vadă o singură proiecție din cele două programate. Frustrat, Tavi vrea să plece, dar nici măcar asta nu poate face: apa a distrus podul. Se discută steril despre pelicula vizionată, iar Tavi rămâne să înnopteze. La plecare, a doua zi, un tur al satului și o discuție despre sistemul de canalizare închid bucla care ar vrea să demonstreze că satul are o pulsație proprie, independentă de stăpânirea de partid.

Filmul

Dacă ai răbdare, poți vedea filmul, dar nu spera să fie mai bun decât cartea.  A fost lansat în 2009 și nu a strâns nici măcar patru mii de spectatori, cu tot cu rudele, vecinii și cuscrii întregii echipe de producție. Ai link în primul comentariu.

Despre Tovarășul Tavi

Tânăr, nu tocmai inteligent, dar perseverent și fidel sistemului comunist. Probabil nu greșim să spunem că este un arivist – cineva care vrea să-și îmbunătățească statutul cu orice preț. Oricum, lipsa de experiență îl împiedică să vadă realitatea și să priceapă care sunt lucrurile care contează cu adevărat pentru oamenii din Mogoș.

Tot în favoarea afirmației că nu este inteligent ne amintim de limbajul de lemn, de abuzul de putere și de credința sa că ceea ce face el este mai important decât ce fac ceilalți. În această direcție, putem completa, spunând că Tavi este destul de laș. Nu are curajul să încerce să afle cine este el însuși, ce vrea și ce poate face EL bun în jurul său. Contează doar ce vrea partidul și ordinul venit de la Moscova, via București. Mai mult, este incapabil să comunice cu tânăra bibliotecară și nu înțelege absolut nimic din lacrimile și nevoia ei de a fi de folos. Nu știe să facă gesturi simple, firești, omenești. Nici măcar nu pare să înțeleagă sau să învețe ceva. Încă nu este timpul să facă asta.

Despre stil

Cred ca cei care corectează la bac se așteaptă să spui că nuvela are umor și că limbajul, spiritul ludic sau comicul de situație ar face parte din pitorescul care caracterizează satul Mogoș. N-am zâmbit nici măcar o dată citind cartea, darămite să râd. Dacă nu mă crezi, citește cartea! E bine să scrii în lucrare că umorul este căutat prin limbajul lui Darcleu, prin situațiile cum ar fi camionul împotmolit în nămol și sătenii cărând prin ploaie rolele cu filmele comuniste, sau prin modul în care șeful local o anunță în două moduri pe Corina că a venit caravana: o dată discret, cu aluzie erotică, și o dată oficial, cu voce tare.

Poți puncta și scriind comparativ despre Mogoș și Siliștea-Gumești, satul lui Moromete. Groșan face un crochiu, Preda o murală demnă de Capela Sixtină.

Concluzie

Nu este o carte care ne va schimba viețile. Mi se pare simpatică ideea unei caravane cinematografice. Să mergi în locuri unde nu există cinema, nici măcar cămin cultural, și să le oferi oamenilor de acolo filme de valoare, cu scop și mesaj. Ca un fel de protest la adresa lipsei de calitate oferite de platformele de streaming. Rămâi pe Nota 10. Învățăm noi pentru tine. Pace.

foto: wikipedia.org / canva.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *