Cum să faci caracterizarea unui personaj de Nota 10 (Tipătescu, O scrisoare pierdută)

Ascultă cu atenție ce urmează! Te învăț Metoda OBSTACOL. Este tot ce ai nevoie să știi ca să poți rezolva ORICE personaj din ORICE carte, poezie, film sau joc video. Are două avantaje:

Este simplă.
Este eficientă.

Metoda OBSTACOL nu este predată în școli, dar este folosită de profesioniști în teatru și film. Nimeni nu îți spune acest secret simplu și eficient, dar el îți poate aduce nota 10 la examen. Dacă aplici Metoda OBSTACOL, caracterizarea unui personaj nu va mai fi niciodată un obstacol, îți promit. Aplică aceasta metodă folosită de actorii din întreaga lume și totul va deveni o joacă, indiferent dacă la examen îți pică Tipătescu, Ștefan Gheorghidiu sau Andrei Mavrodin. Metoda OBSTACOL îți va aduce punctajul maxim la bacalaureat în materie de caracterizare a personajelor. Sau îl vei da pe spate pe profesorul de la clasă.

La sfarșitul episodului îți spun de această metodă este secretă.

OBSTACOL, un mnemonic

Ce este un mnemonic? Ceva care te ajută să ții minte. O tehnică simplă folosită de cei care au devenit milionari jucând la cazinouri, de exemplu. Sau de cei care au devenit campioni mondiali ai memoriei.

În cazul nostru, cuvântul OBSTACOL este un acronim. Adică este un cuvânt format din inițialele altor cuvinte. Să îl desfacem: o-b-s-t-a-c-o-l, fiecare literă înseamnă ceva important. Reține acest cuvânt, ce înseamnă fiecare literă și ai rezolvat pentru totdeauna caracterizarea unui personaj. Adio, bac!

O – litera O vine chiar de la cuvântul OBSTACOL

B – buzunare

S – scop

T – tu ce spui (ce spune personajul despre el însuși)

A – alții ce spun (ce spun alte personaje și autorul despre personaj)

C – cât de departe va merge

O – opțiuni (profil psihologic / tip de personalitate)

L – limbaj.

Cuvântul în sine, OBSTACOL, este ușor de reținut. Fiecare literă îți dă o cheie care deschide o ușă. Nu o simplă ușă, ci un întreg univers care poate fi explorat infinit. Tu alegi cât de mult vrei să stai acolo și cât vrei să scrii despre personajul tău. De asemenea, poți alege în ce ordine să scrii. Pentru studiul nostru de caz, Tipătescu, eu o să folosesc ordinea mea, dar asta nu înseamnă că este obligatoriu să fie asta. Fii creativ și folosește-o pe a ta sau păstrează ordinea din acronim.

Metota OBSTACOL pentru Tipătescu, schița

O (obstacol) – scrisoarea pierdută, Cațavencu, destinul

B (buzunare) – bani, cheie secretă, tabacheră de aur

S (scop) –iubirea lui Zoe

T (tu ce spui) – Nu mă uit dacă se folosește și el cu o para, două… mai ales un om cu o familie grea

A (alții ce spun) – prietenii spun ceva, dușmanii spun opusul

C (cât de departe va merge) – amantă / mită

O (opțiuni) – coleric ( ușor sangvinic, poate)

L (limbaj) – limbaj elevat, om cu școală, cultivat.

Scopul personajului

Scopul este motorul care pune în mișcare totul. Este cel care face un personaj interesant, viu, demn de urmărit. Este cel mai important, din punctul meu de vedere. Găsește-l, scrie-l cu argumente, și vei avea măcar jumătate de punct în plus din partea profesorului. Sunt foarte multe lucruri de spus la scop, dar acum folosim doar esența. Există două categorii de scopuri:

Scopul global – ce vrea personajul de la viață
Scopul legat de fiecare personaj în parte.

Despre scopul global, reține atât. Poate fi legat sau de putere, sau de iubire. Adică: dacă scopul global este din prima categorie, personajul vrea bani, putere, averi, să parvină, să conducă o țară sau orice altceva asemănător. Dacă scopul său intra în a doua coloană, atunci va vrea să fie iubit, să aibă un copil, să fie validat, să se căsătorească etc.

Evident, pot fi nenumărate nuanțe și speculații, dar îți garantez că ești în zona safe dacă alegi scopul global al unui personaj puterea sau iubirea.

Tipătescu ce vrea? Puterea o are, este prefect. Are bani, este unul din cei mai bogați oameni din județ. Ce face el toată piesa? Încearcă să o împace pe Zoe, amanta sa și soția celui mai bun prieten. Este gata să facă orice, dar să nu o piardă. Așadar, concluzionăm că scopul lui principal este legat de iubire.

Poți păstra ideea pentru fiecare personaj în parte și în raporturile dintre ele, la fel. Tipătescu vrea să o facă pe Zoe să îl iubească, pe Pristanda să îi aducă scrisoarea, pe Trahanache să îl păstreze prieten fără ca acesta să știe de amorul ghebos. Și așa mai departe.

Obstacolul

Ca o poveste să fie interesantă, orice personaj are nevoie de obstacole în calea scopului său. Principala treabă a autorului (fie el regizor, fie scriitor) este să pună cât mai multe obstacole între personaj și scop. Dacă nu este așa, totul devine plictisitor.

Să presupunem că în prima scena din piesă, Pristanda vine și îi dă lui Tipătescu scrisoarea pierdută. Scopul a fost atins, Zoe îl iubește necondiționat, partidul câștigă alegerile și asta e tot. Evident, nu. Ar fi dincolo de plictiseală dacă ar fi așa.

Am stabilit că Tipătescu vrea puterea politică și vrea să fie iubit de soția prietenului său. Ce obstacole pune Caragiale în calea scopului? Evident, cel mai mare este scrisoarea pierdută. Apoi pericolul ca soțul să afla că cel mai bun prieten îl încornorează. La fel, să afle apoi alegătorii și situația politică (deci puterea) să fie compromisă. Destinul care îi joacă feste este un alt obstacol, care ia forma și chipul lui Cațavencu.

Cât de departe va merge (sau punctul maxim)

Pentru a fi interesant, un personaj trebuie să fie credibil. Cum ar fi ca Tipătescu să scoată steluțe ninja sau pistoale laser și să-l atace pe Cațavencu? Ușor penibil ar fi. Autorul trebuie să construiască un personaj pe care noi să îl credem autentic. În cadrul acestui univers al său, un om are niște puncte de maxim și de minim. Peste acestea nu va trece, indiferent ce se va întâmpla. De exemplu, putem crede ușor că Victoria Lipan (Baltagul) este capabilă să ucidă. Sau că Andrei Mavrodin (Nuntă în cer) ar fi în stare să se sinucidă. Sunt gesturi care sunt verosimile pentru ei. Tipătescu, așa cum este făurit de Caragiale, nu ar putea face niciodată așa ceva. Este în stare să ofere mită. Nu îi pasă că își trădează cel mai bun prieten. Este capabil să își sacrifice cariera politică de dragul iubirii. Dar, sunt anumite limite peste care nu va trece niciodată.

Opțiuni (personalitate, gesturi psihologice)

Aici te învăț un alt truc care te va salva din multe situații. Reține care sunt cele mai uzuale grupe de personalitate și deja poți scrie foarte multe la lucrare. Te va ajuta foarte mult să știi cele patru tipuri principale de personalitate. Într-o formă sau alta, fiecare om se încadrează procentual. Deci, este valabil și pentru un personaj, fie el Mickey Mouse sau Generalul Maximus din Gladiatorul. Adică, reține cele patru tipuri de personalitate și poți descrie foarte bine un personaj în funcție de reacțiile, limbajul și gesturile pe care le are. Pe scurt:

sangvinic – vesel, optimist, puternic, cu incredere in fortele proprii;
flegmatic – lent, calm, amabil, diplomat, flexibil, nepasator;
melancolic – partial deprimat, sensibil, creativ, emotiv, ganditor;
coleric – puternic, agresiv, dur, independent, impulsiv.

Textul lui Caragiale ne ajută să spunem că Tipătescu este la granița dintre coleric și sangvinic. Are caracteristici din ambele categorii. Își păstrează calmul până explodează, este dur și independent, dar se topește în mâinile femeii care îl manipulează, are încredere în propriile forțe și tot așa.

Limbajul

Evident, felul în care vorbește un personaj ne spune foarte multe lucruri. Aflăm astfel despre educație, despre ticuri verbale, despre stăpânirea de sine, despre felul în care vede viața, dacă este un om de acțiune sau un vorbăreț. Tipătescu este elevat, școlit, atent în exprimare. Chiar dacă nervii îl domină, își controlează limbajul și îl ține în limitele decenței. Nu este vulgar și stăpânește arta diplomației. Este alunecos, mincinos și perfid.

T (tu ce spui) – ce spune personajul despre el însuși

Două citate care spun multe, chiar în debutul piesei.

Eu sug sângele poporului, îi spune Tipătescu lui Pristanda chiar în debutul discuției. Evident, el crede despre sine că este un om superior, de calitate, care face bine și care nu poate fi descris atât de perfid.

Nu mă uit dacă se folosește și el cu o para, două… mai ales un om cu o familie grea, spune același Tipătescu. Crede că demonstrează despre sine mărinimie, spirit de echipă, compasiune și suflet mare. De fapt, ne arată că este obsedat de control, că nu-I scapă nimic din ceea ce fac subalternii săi și că tot cee ace face este calculat și în slujba propriului interes.

A (alții ce spun)

O altă cale foarte bună de a afla despre un personaj este de a fi atenți la ce spun alte personaje despre X sau Y. Tipătescu, în cazul nostru. Normal, prietenii spun ceva, dușmanii spun opusul.

Felul în care Trahanache vorbește despre bunul său prieten este diametral opus de ceea ce scuipă Cațavencu. Pristanda, ca orice slugă care se respectă, are două fețe. Una spune când stăpânul este de față, cu totul alta când nu este auzit. Poziția socială, puterea pe care o are, influența din județ – toate se văd din felul în care ceilalți vorbesc despre prefect.

Buzunare

Lucrurile personale pe care le ai în buzunar, sau în geantă, sau pe noptiera de la pat spun foarte multe despre tine. Sunt acele chestii care nu te părăsesc niciodată și care fac parte din tot ceea ce ești.

Evident, autorul nu ne spune dacât foarte rar ce are un personaj în buzunar. În cazul lui Tipătescu, nu știm nimic. Însă asta nu înseamnă că nu putem alege noi. De ce facem asta? Pentru că aducem argumente și asta înseamnă că știm textul. Iar acest lucru, pur creativ (dar bazat pe text) ne va aduce un punct în plus la bac. Pune niște obiecte în buzunarele lui Tipătescu, explică de ce le are și când le folosește, iar asta va arăta că știi textul foarte bine. Uite ce aleg eu pentru varianta mea de Tipătescu. Are bani, pentru că vrea oricînd să îi poată folosi. Să impresioneze, să cumpere pe orice și pe oricine. Are o tabacheră de aur pentru că a primit-o cadou de la Zoe. Și mai are o cheie de la camera unde se întâlnește în secret cu amanta sa. Pentru că este colțul lor de lume unde nimeni și nimic nu îi poate atinge.

Recapitulare

Nu uita: metoda OBSTACOL este aceea care te va salva, indiferent ce personaj ai de caracterizat. O poți îmbunătăți, fără probleme. Poți vorbi despre hainele personajului, despre numele său, despre tot felul de gesturi psihologice. După cum spuneam, fiecare direcție este una în care poți construi la nesfârșit. Dacă vrei să fie totul scurt, la obiect și să scapi cu bine de bac, ține minte: