Cum să faci comentariul unui text la prima vedere – metoda DETECTIV

Pentru azi am ales o idee care pare complicată: textul la prima vedere. Bu-hu-hu! Mulți sunt speriați de chestia asta, analiza unui text despre care nu ai habar. Primul secret pe care ți-l dezvălui azi: este cea mai simplă probă dintre toate. Ai nevoie de două lucruri:

  1. un dram de exercițiu și
  2. metoda DETECTIV.

Fii atent la ce urmează și am să îți arăt cât de ușor poate fi. La sfârșit, aplicăm împreună metoda pe un text oarecare.

Când primești textul le examen, poți avea baftă și să știi despre ce este vorba. Să îl fi citit, să ai repere, să poți face conexiuni și să ai viziune. Dacă este așa, respect!  Ne reauzim la următorul episod. Totuși, să presupunem că faci parte din cealaltă categorie, a celor 99% dintre oameni, cei ghinioniști. Habar nu ai nimic despre fragment, nu ai auzit de autor, nu ai nici cea mai vagă idee ce se petrece acolo. Te rezolv! Urmează pașii din metoda DETECTIV și îți garantez un succes de sută la sută.  Poate că nu vei lua punctajul maxim, dar vei fi mai presus de exigențele medii ale celui mai aprig profesor care te-ar putea corecta. 3-2-1 începem!

Pasul 1

Citește textul cu atenție. De la început până la sfârșit, cuvânt cu cuvânt. Este pasul obligatoriu și cel mai important.

Pasul 2

Citește textul cu atenție. De la început până la sfârșit, cuvânt cu cuvânt. Nu glumesc, este necesar să citești textul și a doua oară.

Pasul 3

Dacă ai timp la dispoziție, fă altceva pentru zece minute. Rezolvă alt exercițiu sau corectează ceea ce ai scris până acum. Dacă nu ai luxul celor zece minute, treci la pasul următor. Oricum, în funcție de strategia pe care o aplici în abordarea examenului, ar putea fi bine să începi cu textul la prima vedere. Parcurgi Pasul 1 și Pasul 2, apoi rezolvi un alt subiect simplu și revii la…

Pasul 4

Citește textul cu atenție, încă o dată. Din nou, nu glumesc. Este foarte important să știi bine ce spune textul, altfel nu ai nici o șansă să aplici metoda DETECTIV.

 

Scurtă explicație

Cuvântul detectiv este un mnemonic, adică o cheie care ne ajută să ținem minte chestii mai complicate. În cazul de față, ne legăm de numărul de litere. Detectiv este un cuvânt format din opt litere. Avem opt litere, adică opt întrebări: cine, ce, unde, când, cum, care, cât, de ce. Le repetăm, pentru a se fixa mai bine: cine, ce, unde, când, cum, care, cât, de ce. Opt litere în cuvântul detectiv, opt întrebări.

Metoda DETECTIV presupune să fii (Hei! Ce surpriză uriașă!) un veritabil detectiv și să pui întrebările necesare, apoi să găsești răspunsurile din textul pe care tocmai l-ai citit de trei ori. Adică: asta înseamnă ca știi despre ce este vorba în el. Dacă ai fi un detectiv care are de rezolvat un mister, citirea textului ar echivala cu informarea despre caz, cunoașterea datelor preliminare. Dacă ai fi un jurnalist de investigație, ar echivala cu analizarea informațiilor pe care le ai la dispoziție până să declanșezi ancheta. Citirea textului înseamnă evitarea știrilor false, care poate sunt simpatice pe TikTok, dar sunt dezastruoase la bac.

Ne luăm rolul de detectiv în primire. Scoatem lupa și formulăm cele opt întrebări.

 

Întrebarea 1 – Cine?

Orice poveste este despre cineva. Un băiat care s-a îndrăgostit de un cal. O adolescentă care s-a identificat cu un stâlp. O doamnă care s-a reîncarnat în trupul unui motociclist de 220 de kilograme. Alegeți voi scenariul, nu contează acum. Ideea este ca orice poveste este despre cineva. Adică și textul tău de la examen este despre cineva. Dacă l-ai citit de trei ori, nu ai cum să nu te prinzi despre cine este vorba. Dacă fragmentul nu are nici un personaj care să răspundă la întrebarea cine, atunci scrie despre autor. El este cel care are o părere despre ceea ce ai citit. El este cel care descrie o trăire. El este cel care a înțeles sensul vieții. Ai prins ideea. Exemplul din final va fi edificator.

Metoda DETECTIV, întrebarea cine – fie personajul din poveste, fie autorul.

 

Întrebarea 2 – Ce?

Evident, un text este despre ceva. Sigur există un fir roșu pe care autorul îl urmează. Fragmentul tău este despre un eveniment, un loc, un sentiment, o rețetă de eclere sau altceva asemănător. Scrie în rezolvare despre ce este vorba și folosește măcar un exemplu ca să justifici: o replică, un citat, o dată concretă din fragmentul pe care l-ai primit de analizat.

 

Întrebarea 3 – Unde?

O poveste are loc undeva, într-un loc concret și limpede exprimat. Dacă sunt doi îndrăgostiți într-un balon cu aer cald, acela este locul. Dacă avem un monolog interior în care Mimi se decide dacă să mănânce șaorma simplă sau cu de toate, locul este mintea lui Mimi. Dacă Dimitrie Cantemir îți descrie Moldova, ghici care este locul? Ai voie din trei încercări și primești și un indiciu: nu e Tokio.

Există posibilitatea să nu îți poți da seama unde se petrece acțiunea pentru că fragmentul nu îți dă indicații, pur și simplu. Exact asta scrie, atunci: nu ne putem da seama unde au loc evenimentele, textul nu ne ajută. Dacă ai bafta să fie așa, î te-ai scos! Găsește orice amănunt în text, leagă-te de el și vino cu argumente în ceea ce inventezi. De exemplu, poți scrie: având în vedere că Mimi aruncă ambalajul de la mujdei pe o floare îmbobocită, putem presupune că acțiunea are loc în Grădina Botanică, mai ales că în ultimul paragraf apare o viespe care zboară nervoasă spre ochiul ei. Ai prin ideea, sarcasmul la fel.

 

Întrebarea 4 – Cand?

Aici poți aborda toate direcțiile. Poate fi timpul general când se petrece acțiunea – în vremea lui Burebista, într-un viitor incert, în zilele noastre. De asemenea, poate fi un timp explicit în textul primit la prima vedere: seara de dinaintea nunții sau fix în timpul examenului la română.

De asemenea, te poți lega de factorul timp care are de-a face cu contextul istoric sau geografic. Dacă ești norocos, timpul este suspendat și atunci poți inventa orice îți permite textul. Nu uita: tot ceea ce inventezi trebuie să aibă argumente clare în fragmentul primit, altfel este inutil. Alegi ceva și spui de ce ai făcut alegerea. Doar așa vei primi punctul în plus.

Poate că personajul are un conflict cu timpul și trebuie să rezolve totul cât mai repede. Din nou, asta îți oferă material de scris.

 

Întrebarea 5 – Cât?

Rămâi la factorul timp și dezvoltă cât de mult poți. Cât a durat relația descrisă în fragmentul la prima vedere? Cât i-a luat fetei să ia decizia de a-l părăsi? Cât timp a stat autorul în Tecuci? dacă acesta este orașul pe care ni-l descrie…

După timp, folosește întrebarea cât de bine poți în funcție de textul tău. De exemplu, cât de bine se cunoșteau cei doi înainte să devină amanți? Cât de profundă este legătura dintre autor și mama sa? Cât de mult a contat faptul că băiatul de care s-a îndrăgostit nu era, de fapt, băiat? Cât de tare te inspiră aceste întrebări astfel încât să poți gândi tu însuți și să nu te mulțumești să preiei idei de la unul sau altul? Te-ai prins, cât este o întrebare infinită, dacă e folosită bine.

 

Întrebarea 6 – Cum?

Fără ezitare, textul tău este despre cineva, care face ceva, undeva. Metoda DETECTIV te obligă să răspunzi la întrebarea – cum face acel ceva? Dacă doi frați pleacă pe front, scrie cum se simte mama lor. Sau cum trenul lasă în urmă gara plină de femei îndurerate, mame și iubite. Dacă fragmentul de examen este o descriere plictisitoare, spune cum a folosit autorul cuvintele, epitetele și metaforele sau orice altceva asemănător. Dacă personajul unic este un cățel care are un monolog interior dacă să îl salveze pe stăpânul său sau să mănânce cârnatul găsit, atunci scrie despre cum a gândit cățelul și cum a reacționat când a luat decizia.

 

Întrebarea 7 – Care?

Aici poți avea direcții multiple. Unele concrete: care au fost consecințele alegerilor? Care a fost decizia finală a personajului? Care au fost premisele de la care a plecat întreaga poveste?

Alte direcții pot fi ceva mai abstracte și îți permit să te joci la nesfârșit, imaginația ta fiind singura limită. Care ar fi fost soluția ideală în cazul din text? Care sunt șansele ca destinul să fi jucat un rol în desfășurarea acțiunii? Care sunt semințele pe care autorul le-a plantat prin textul său? Care este mesajul pe care vrea să îl transmită?

 

Întrebarea 8 – De ce?

Din nou, este una dintre întrebările care pot rezolva nenumărate lucruri. O poți folosi în legătură cu textul, cu autorul, cu personajele, cu deciziile lor, cu replicile, cu consecințele acțiunilor lor. La nesfârșit. De ce a fugit când a văzut-o? De ce a a fugit prin fața trenului în mișcare? De ce plângea când a venit trenul? De ce ne descrie autorul satul ăsta care nu există și pe unde trece un tren în viteză? De ce pe Mimi o cheramă și Karenina?

Ca să nu mai vorbim de faptul că poți folosi faimoasa metodă a celor cinci de ce. Iei un fapt oarecare și întrebi de ce. Scrii răspunsul și apoi întrebi din nou de ce. Tot așa, de cinci ori. Vei descoperi lucruri fabuloase dacă faci asta.

De exemplu: În urma monologului interior, Mimi decide să mănânce șaorma cu de toate. De ce? Pentru că îi este foame. De ce? Pentru că nu a mîncat nimic de 3 zile, ne spune primul paragraf din textul la prima vedere. De ce? Pentru că a stat închisă în casă și a refuzat să iasă. De ce? Pentru că a părăsit-o Cecil. De ce? Pentru că mânca șaorma cu mujdei și mirosea oribil.

Lăsând gluma, metoda celor cinci de ce (sau șapte, sau trei) te va ajuta enorm dacă o vei folosi corect în oricare text, nu doar unul la prima vedere.

 

Analiză pe un text la prima vedere, exemplu

Ca să nu fie ceva extrem de simplu, am ales o poezie. Poți primi la examen o poezie la prima vedere, așa că răspunsurile la cele opt întrebări pot fi mai dificile. Eu voi răspunde scurt, ca să economisim timp. Ideea este doar să prinzi mecanismul, pe urmă totul este foarte simplu.

 

Metoda DETECTIV pentru

Cântec despre mine însumi (fragment) – Walt Whitman

 

Am spus că sufletul nu e mai mult decât trupul,

Şi am spus că trupul nu-i mai mult decât sufletul,

Şi nimic, nici chiar Dumnezeu, nu-i mai mare decât vreunul din noi,

Şi oricine face două sute de paşi fără dragoste se-mbracă-n linţoliu de moarte,

Şi eu sau voi, cu buzunarele goale putem cumpăra ce-i mai scump pe pământ,

Şi să priveşti ori s-arăţi o păstaie de mazăre doldora de boabe e mai presus decât orişice ştiinţă din veac,

Şi nu-i meserie sau slujbă în care un tânăr vrednic să nu poată ajunge erou,

Şi nu-i lucru firav să n-ajungă a întoarce şi lumea pe dos.

Şi mai spun oricărui bărbat şi oricărei femei: să va rămână sufletul netulburat dinaintea unui milion de universuri!

 

Aplicăm metoda DETECTIV. Am citit textul de trei ori, cu pauza de rigoare.

Întrebarea 1 – Cine? Autorul. Este chiar Whitman care are un conflict masiv cu toți: cu oamenii, cu societatea, cu Dumnezeu. Mai exact, cu toți cei care nu cred că omul este mai presus de orice, că iubirea este înaintea oricărui alt sentiment.

Întrebarea 2 – Ce? Firul roșu este iubirea și menirea omului pe pământ. Autorul răspunde la eterna întrebare, cine sunt eu? Sunt cel care prin iubire este mai presus de orice și oricine. Totul se rezumă la conceptul de a trăi aici și acum. În pronaosul templului lui Apollo din Delfi erau adunate principalele precepte la care trebuiau să adere oamenii: cel care a avut cel mai mare credit în cursul istoriei, pana azi, este „cunoaște-te pe tine însuți“. Ce-ul lui Whitman este Omul cu O.

Întrebarea 3 – Unde? Autorul nu ne spune nimic despre loc. Tocmai de aceea, este o temă universală. Din Ferentari până în Sidney, oricine are de-a face cu problemele pe care le ridică poetul: conflictul dintre generații, dintre ideologii, dintre cei care cred și cei care nu cred.

Întrebarea 4 – Cand? La fel, este o temă care nu are moarte. A apărut o dată cu inteligența și bunul simț. Dacă de mii de ani nu s-a găsit răspunsul la întrebările cine suntem? și încotro mergem?, putem presupune că nu-l vom găsi nici un următoarele mii de ani.

Întrebarea 5 – Cât? Atât timp cât vom exista, atât de mult timp vor fi conflicte și probleme. Din nou, geniul autorului ne trimite în teme universale și etern discutabile.

Întrebarea 6 – Cum? Prin metoda introspecției, pentru că este o meditație. Totuși, chiar dacă nu este o lovitură directă, nici pacifistă nu este. Meditația lui Whitman este temperat agresivă la adresa tuturor celor care nu cred că iubirea este răspunsul și că tinerețea este forța. Și poetul nu se referă la CNP, adică la cifra din buletin, ci la spirit.

Întrebarea 7 – Care?

Mă voi limita la o singură variantă. Care este cea mai profundă afirmație dintre toate cele exprimate? Eu cred că Şi nimic, nici chiar Dumnezeu, nu-i mai mare decât vreunul din noi, pentru că ne conduce la ideea că suntem egali cu toții: și eu, și tu, și Dumnezeu. Sau, aprofundăm, și spunem că și eu, și tu, suntem egali pentru că îl avem pe Dumnezeu în noi. Dacă nu ești de acord cu mine, aplică gândirea și credința ta și explică această afirmație. Este exact scopul exercițiului pe care îl facem.

Întrebarea 8 – De ce?

O altă infinitate de posibilități din care voi alege una singură. De ce a scris poetul aceste versuri? Pentru că există, și asta contează. Iar prin există mă gândesc la ideea că poetul ființa aici și acum când a scris, prin tot ce înseamnă asta – modernismul unei Americi în construcție, asumarea deplină a clipei, mesajul că ieri este pentru cei slabi și mâine pentru cei leneși.

Recapitulare

Metoda DETECTIV este exact ceea ce spune denumirea. Citește bine de tot ce ai la îndemână, pune întrebările necesare și răspunde coerent în funcție de text. Inventează cât ai nevoie, dar bazat pe argumente din text.

Cuvântul detectiv este un mnemonic. Are opt litere, avem opt întrebări: cine, ce, unde, când, cum, care cât, de ce.

Rămâi pe Nota 10. Te ajutăm să vezi că totul este simplu, sexy, cool. Mulțumim că ne dai voie să spunem împreună: Adio, bac!

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *