Ion Creangă este unul dintre marii clasici ai literaturii române și unul dintre autorii pe care îi recunoști imediat după felul în care scrie. Poveștile lui au umor, personaje memorabile, expresii populare și o limbă atât de particulară încât, uneori, ai impresia că trebuie să citești cu dicționarul lângă tine.
S-a născut în 1837, la Humulești, într-o familie numeroasă. Copilăria petrecută în satul moldovenesc avea să devină mai târziu materia uneia dintre cele mai cunoscute opere ale sale, Amintiri din copilărie.
Ion Creangă – de la Humulești la Iași
Creangă a urmat școala în mai multe localități din Moldova și a ajuns apoi la seminarul de la Socola. A fost diacon, dar relația sa cu Biserica n-a fost tocmai simplă, iar în cele din urmă a fost exclus din rândul clerului.
A devenit în schimb învățător, meserie care i s-a potrivit mult mai bine. S-a implicat în educație și a participat inclusiv la realizarea unor manuale școlare.
Un moment esențial în cariera sa literară a fost întâlnirea cu Mihai Eminescu. Între cei doi s-a legat o prietenie puternică, iar Eminescu l-a apropiat pe Creangă de societatea Junimea.
Acolo, Creangă și-a citit o parte dintre scrieri, iar textele sale au început să fie publicate în revista Convorbiri literare.
Ion Creangă – opere importante
Când spui Ion Creangă, probabil te gândești imediat la Amintiri din copilărie și Povestea lui Harap-Alb. Dar opera sa cuprinde numeroase povești și povestiri devenite clasice.
Printre cele mai cunoscute se află Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbincă, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului și Soacra cu trei nurori.
Creangă pornește adesea de la lumea basmului și a poveștii populare, dar nu se limitează la simpla reproducere a folclorului. Personajele sale vorbesc, se ceartă, mint, negociază și se comportă foarte omenește.
Amintiri din copilărie
Amintiri din copilărie transformă lumea Humuleștiului într-un univers literar.
În centrul cărții se află Nică și aventurile copilăriei sale: școala, familia, prietenii, năzbâtiile și relația cu adulții.
Nu trebuie însă să citim opera ca pe o simplă fotografie exactă a copilăriei autorului. Creangă pornește de la experiențe autobiografice, dar le transformă prin povestire, selecție și umor în literatură.
Povestea lui Harap-Alb
Povestea lui Harap-Alb, publicată în 1877, este un basm cult și una dintre operele esențiale ale lui Creangă.
Un tânăr pleacă de acasă și trece printr-o serie de probe care îl transformă. Întâlnirea cu Spânul, încercările la care este supus și ajutoarele fantastice pe care le întâlnește construiesc un adevărat traseu inițiatic.
Harap-Alb nu pornește la drum ca un erou perfect. Tocmai experiențele prin care trece îl obligă să se maturizeze.
Cum scrie Ion Creangă
Una dintre particularitățile lui Creangă este oralitatea. Ai adesea senzația că cineva îți spune povestea direct, nu că citești un text solemn scris acum aproape 150 de ani.
Folosește expresii populare, proverbe, regionalisme, repetiții, exclamații și dialoguri foarte vii.
Pentru cititorul de astăzi apare însă și o dificultate: o parte dintre cuvintele și expresiile lui Creangă nu mai sunt folosite în limba română curentă. Tocmai de aceea este mai util să înțelegi întâi povestea și personajele decât să încerci să memorezi mecanic formulări din text.
Ion Creangă – ce trebuie să reții
Dacă vrei varianta foarte scurtă, reține asta:
Ion Creangă (1837–1889) este unul dintre marii clasici ai literaturii române, apropiat de societatea Junimea și prieten cu Mihai Eminescu.
Cele mai importante opere ale sale sunt Amintiri din copilărie și Povestea lui Harap-Alb, alături de numeroase povești și povestiri.
Stilul său este ușor de recunoscut prin oralitate, umor, limbaj popular și talentul extraordinar de povestitor.
Nu încerca să memorezi biografia lui an cu an. Pentru școală și BAC este mult mai important să înțelegi cine este Creangă, cum scrie și de ce Povestea lui Harap-Alb este un basm cult.
