Riga Crypto și lapona Enigel – Ion Barbu

Riga Crypto și lapona Enigel este unul din subiectele eterne de la bac. Mi-a căzut și mie la oral, în Cretacic, atunci când am avut eu confruntarea aceasta. Ca multor altora, mi-a dat bătăi de cap. Nu înțelegeam mare lucru. S-a facut lumină mult mai târziu, când am aflat că maestrul Barbu era un fin cunoscător al halucinogenelor. Nu știu dacă era tripat sau nu cand a scris “Lapona” (cocaina și eterul fiind slăbiciunea sa), dar la Nota 10 o descifrăm cât să nu ai conflicte la bac.

Cred că primul aspect important este cel al cuvintelor. Ca să înțelegi textul, e necesar să știi sensul vorbelor ce-l compun. O luăm pe rând imediat după ce îți spun un secret din lumea filmului și a teatrului. În principiu, cele mai simple rezolvări ale unei scene sunt cele făcute pe droguri sau alcool. Adică acelea în care personajul poate face orice, oricât de exagerat, că drogul justifică totul. Să presupunem că ești secnarist și vrei să scapi de un personaj plictisitor din serial. Îl pui să se drogheze și să se sinucidă, chiar dacă personajul nu a consumat în viața lui nici aspirină până la scena cu pricina. Sau îl pui să bea groaznic și să facă un accident cu mașina, deși personajul nici nu bea și nici nu are carnet de șofer.

Acestea fiind spuse: Riga înseamnă rege, cripto are legătură cu secretul/taina, iar laponă este locuitoarea din Laponia, un ținut friguros din Finlanda.

Menestrel – artist din perioada medievală, cuscru – tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț, iar beteli cu funtă exprimă într-o limbă română veche și nevorbită ceva frumos, cu găteală de nuntă, o împopoțonare.

Huma este o chestie folosită în construcții, la pereți. Vecinic = veșnic, etern. Minătarcă – soi de ciuperci. Ghioc – un sortiment de floare, a ocărî = a certa, urgisit = afurisit, blestemat.

Eunuc = bărbat castrat care păzea haremul sultanului. Ghici de ce îl castra sultanul! Exact, acela era motivul.

Puiacă – ce este aceea? Concurs! Hai sa vedem, cine știe ce este aceea. Lasa-mi un comentariu și te aplaud un minut întreg în următorul clip drept premiu.

Taler  – un vas plat, ca o tavă

A adăsta – a aștepta

Untdelemn – ulei

Firavă – sensibilă, subțire, care se poate distruge ușor

Crăiască – imparatească, de viță nobilă.

Măsălarită – rostopască, o plantă medicinală.

 

Vorbeam mai devreme de teatru. Acolo există o sintagmă, teatru în teatru. Adică în cadrul spectacolului pe care noi îl vedem – în care actorii au roluri diferite (mamă, iubit, amant etc), unii actori au roluri de actori și joacă un spectacol de teatru. Sau, viziunea regizorală poate fi de asemenea natură, încât totul este la vedere, iar noi, spectatorii, vedem cum pe scena apar actorii în civil, ca pe stradă, discută între ei despre probleme de viață, au relații firești, apoi își iau costumele și intră în alte roluri, cele teatrale. Altfel spus – teatru în teatru.

În poezia lui Barbu este ceva asemănător, doar că este nuntă în nuntă. Prima este cea rezolvată (la care asistăm noi acum – ca cititori ai poeziei), și ea constituie cadrul celeilalte nunți, care nu se va împlini între Riga și Lapona, în final modificându-se protagoniștii, Riga Crypto alegând rostopasca, adică măselarița.

Prima nuntă, cea cadru. Este una de dinainte de mp3-uri și gheață carbonică, nu veneau lăutarii să ceară bani pe dedicații. Distracția era asigurată de vin bun și artiști ambulanți sau menestreli.

Nunta din poezia lui Barbu este tristă sau ciudată. Menestrelul, adică cel plătit să îi distreze pe meseni, pare a fi un fel de divă – se lasă mult rugat să facă ceva pentru banii primiți – este numit mult-îndărătnic de către cel care îi cere cântecul cu Crypto și Enigel. În plus, menestrelul a băut, probabil, mai mult decât toți mesenii la un loc: e beat mort. Zice versul: Menestrel trist, mai aburit / Ca vinul vechi ciocnit la nuntă. Nu e doar praf de la băutură, este și trist.

Pe de altă parte, meseanul care cere povestea o solicită la spartul nunții, în cămară. Știm doar că este unul dintre actorii principali ai nunții… poate fi nașul, de exemplu… sau fratele mireului… sau cine vrem noi să fie. Să ne imaginăm o nuntă oarecare – petrecere, dans, cântece, distracție și voie bună. În cămară, doi oameni. Un loc mic, întunecos, mirosind a ceapă și cartofi încolțiși. Unul îi cântă celuilalt o poveste de dragoste. Wow. Ce nuntă sexy.

Ca orice poveste bună, și a noastră are un conflict clar. Pe de o parte este Crai Crypto, inimă ascunsă, despre care supușii lui spuneau: Sterp îl făceau si nărăvas. Adică nu era chiar iubit de ai săi. De partea cealaltă, o fată sensibilă și plăpândă – Enigel. Contrast care generează conflict. Frumoasa și bestia, drăguța și ciuperca. Lui îi place bezna râncedă, ea visează fierbințeala soarelui.

Aflăm ceva interesant despre rege. Zice versul: un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân. Adică are cel puțin un eunuc. Ce este acela? Pai povesteam la început. Un eunuc este un bărbat castrat, de obicei încă din copilărie. De multe ori aceștia erau castrați în scopul de a asigura paza unui harem. Așadar regele nostru și-a mutilat un slujitor. Adaugă tu haremul, daca vrei. Eu mă opresc aici cu acest vers pentru că limita este cerul.

După ce introduce cu măiestrie personajele, cu o fină tușă erotică – ciuperca stând la sânul lui Enigel, începe întreaga poveste. El o vrea, ea nu. El o ademenește, ea se eschivează. El că hai, ea că stai. Conflict direct, ai prins ideea.

 

Pentru că am stabilit astea, hai să recapitulăm așa:

Nunta unu

Personaje: menestrelul și nuntașul care vrea povești triste în cămară.

Conflict principal: este unul interior și este dureros. Cred că este între cruda realitate și ceea ce a sperat de la viață fiecare. Poate că meseanul fruntaș vrea să uite de existența sa ofilită și doar alcoolul și poveștile îl mai fac să viseze. Alege tu, nu greșești dacă te duci în zona asta.

Scopul meseanului: să se amăgească printr=o iluzie, o poveste. Să trăiască în imaginație ceva ce el nu a fost capabil să aibă, sau a pierdut – o poveste autentică de dragoste.

Scopul menestrelului: să ia banii meseanului și să își facă meseria.

 

Nunta doi

Personaje: ciuperca și Enigel

Conflict principal: între cele două lumi reprezentate de cei doi. Avem soarele tânjit de fată și avem umbra rece de care are nevoie ciuperca. Două lumi care nu se pot amesteca niciodată/

Scopul fetei: să ajungă în lumea de care are nevoie. Pote fi vorba și de ideea de a scăpa de insistențele pretendentului ei.

Scopul lui Crypto: să o cucerească, să o facă să se îndrăgostească de el.

 

Finalul poeziei îl găsește pe Crypto cu o altă mireasă, măselarița. Ce știm despre această plantă? Miroase foarte urât. Adică este tocmai potrivită cu lumea întunecată și tristă a unei ciuperci, o altă plantă nu tocmai atrăgătoare.

 

În încheiere, să spunem că Riga Crypto si lapona Enigel a fost scrisă in 1924 si publicată in primul numar din Revista Română, din aceeasi vară. Poezia este un cantec de nuntă, o poveste de iubire. Autorul spunea ca poezia este de fapt un “Luceafar întors”, în care lapona Enigel aspiră la caldură si iubire, în vreme ce riga Crypto arenevoie de întuneric si umezeală.

Titlul te poate trimite cu gândul la marile poveşti de dragoste din literatura universală, cum ar fi Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda etc. Însă la Barbu, cele două fiinţe  fac parte din regnuri diferite.

 

– Menestrel trist, mai aburit

Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,

De cuscrul mare dăruit

Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,

 

Mult – îndărătnic menestrel,

Un cântec larg tot mai încearcă,

Zi-mi de lapona Enigel

Si Crypto, regele ciupearcă !

 

Nuntas fruntas !

Ospătul tău limba mi-a fript-o,

Dar cântecul, tot zice-l-as,

Cu Enigel si riga Crypto.

 

– Zi-l, menestrel !

Cu foc l-ai zis acum o vară ;

Azi zi-mi-l stins, încetinel,

La spartul nuntii, în cămară.

 

*

 

Des cercetat de pădureti

În pat de râu si-în humă unsă,

Împărătea peste bureti

Crai Crypto, inimă ascunsă,

 

La vecinic tron, de rouă parcă !

– Dar printre ei bârfeau buretii

De-o vrăjitoare minătarcă,

De la fântâna tineretii.

 

Si răi ghioci si toporasi

Din gropi ieseau să-l ocărască,

Sterp îl făceau si nărăvas,

Că nu vroia să înflorească.

 

În tări de ghiată urgisită,

Pe acelasi timp trăia cu el,

Lapona mică, linistită,

Cu piei ; pre nume – Enigel.

 

De la iernat, la păsunat,

În noul an, să-si duca renii,

Prin aer ud, tot mai la sud,

Ea poposi pe muschiul crud

La Crypto, mirele poienii.

 

Pe trei covoare de răcoare

Lin adormi, torcând verdeata,

Când lângă sân, un rigă spân,

Cu eunucul lui bătrân,

Veni s-o-imbie cu dulceată :

 

– Enigel, Enigel,

Ti-am adus dulceată, iacă,

Uite fragi, tie dragi

Ia-i si toarnă-i in puiacă.

 

– Rigă spân, de la sân.

Multumesc Dumitale.

Eu mă duc să culeg

Fragii fragezi, mai la vale.

 

– Enigel, Enigel,

Scade noaptea, ies lumine,

Dacă pleci să culegi,

Incepi rogu-te cu mine.

 

– Te-as culege, rigă blând…

Zorile încep să joace

Si esti umed si plăpând :

Teama mi-e, te frângi curând,

Lasă. – Asteaptă de te coace.

 

– Să mă coc, Enigel,

Mult as vrea, dar, vezi, de soare,

Visuri sute, de măcel,

Mă despart. E rosu, mare,

Pete are fel de fel ;

Lasă-l, uită-l Enigel,

În somn fraged si răcoare.

 

– Rigă Crypto, rigă Crypto,

Ca o lamă de blestem

Vorba-în inimă-ai înfipt-o !

Eu de umbră mult mă tem,

 

Că dacă în iarnă sunt făcută,

Ursul alb mi-e vărul drept,

Din umbra deasă, desfăcută,

Mă-închin la soarele-întelept.

 

La lămpi de ghiată, supt zăpezi,

Tot polul meu un vis visează.

Greu taler scump, cu margini verzi,

De aur, visu-i cercetează.

 

Mă-închin la soarele-întelept,

Că sufletu-i fântână-în piept

Si roata alba mi-e stăpână

Ce zace-în sufletul-fântână.

 

La soare, roata se măreste,

La umbră, numai carnea creste

Si somn e carnea, se desumflă,

– Dar vânt si umbră iar o umflă…

 

Frumos vorbi si subtirel

Lapona dreaptă, Enigel.

Dar timpul, vezi, nu adăsta,

Iar soarele acuma sta

Svârlit in sus, ca un inel.

 

– Plângi, prea cuminte Enigel !

Lui Crypto, regele ciupearcă,

Lumina iute cum să-i placă ?

El se desface usurel !

De Enigel.

De partea umbrei moi să treacă…

 

Dar soarele, aprins inel,

Se oglindi adânc în el ;

De zece ori, fără sfială,

Se oglindi in pielea-i chială ;

 

Si sucul dulce inăcreste !

Ascunsa-i inimă plesneste,

Spre zece vii peceti de semn,

Venin si rosu untdelemn

Mustesc din funduri de blestem ;

 

Că-i greu mult soare să îndure

Ciupearcă crudă de pădure,

Că sufletul nu e fântână

Decât la om, fiară bătrână,

Iar la făptură mai firavă

Pahar e gândul cu otravă.

 

– Ca la nebunul rigă Crypto,

Ce focul inima i-a fript-o,

De a rămas să rătăcească

Cu alta fată mai crăiască :

 

Cu Laurul-Balaurul

Să toarne-în lume aurul,

Să-l toace, gol la drum să iasă.

Cu măsălarită-mireasă,

Să-i tie de împărăteasă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *