Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Camil Petrescu

Din ciclul n-am ce face, aia este, în episodul de azi vorbim despre femei, moarte și profunzimi spirituale. Dragostea se termină, războiul nu. Nu doar la Petrescu, ci și în viața de zi cu zi.

Indiscutabil, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este una din cele mai interesante lecturi propuse în lungul liceului. Dacă ai timp și chef, poți investi și să-l citești. Prima parte este mai bună, te va agăța mai ușor. A doua mi s-a părut mai lentă și mai puțin motivantă. Mă rog, treabă de gust. Cert este un lucru: romanul merită atenția noastră. Mai ales că, ghici ce? este unul favorit printre profesori și printre luminații care pun cap la cap subiectele de bacalaureat. 3 -2 – 1, începem. Ești la Nota 10 și ai parte de tot ceea ce ai nevoie ca să spui Adio, bac! dacă Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este subiectul pe care îl tragi din căciulă.

Despre roman

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman scris de Camil Petrescu și publicat în 1930. Evident încă din titlu, romanul este structurat în două părți: prima este legată de iubire, a doua de război. De altfel, titlul este elecvent din toate punctele de vedere. Avem două antiteze puternice: ultima/întâia și dragoste/război. Sursa de inspirație, războiul, din care Petrescu a furat intens, mai ales că a fost pe front și a căzut prizonier. Romanul este scris la persoana intâi și este considerat a fi unul foarte important în literatura noastră.

 

Rezumatul foarte scurt

Este nevoie de un război mondial ca Ștefan Gheorghidiu să se vindece definitiv de o iubire toxică.

 

Conflictul principal

Așezat pe o tumultoasă lume externă, conflictul principal este în interiorul lui Gheorghidiu. Are de-a face cu maturizarea lui, cu transformarea și cu înțelegerea lumii pe un nivel mai profund, superior.

Primul aspect legat de acest conflict este cel dat de relația cu Ela, tot ce stârnește ea în mintea și în sufletul lui Ștefan. Eroul central își rânduiește viața, viitorul, felul de a fi, prin prisma relației cu femeia sa.

Al doilea este bazat pe conflagrația mondială, războiul în care Gheorghidiu este aruncat. La fel ca toți ceilalți tineri, este acolo fără să o vrea, fără să înțeleagă prea bine rostul și sensul frontului. Este un conflict major între destin și voință. Tu vrei să iubești, să fii fericit, să exiști, pur și simplu, dar destinul apare și neagă toate astea. Te aruncă într-un război care nu este al tău și care nu îți aduce nimic bun.

 

Tema

Dacă ne gândim separat la cele două părți ale volumului, răspunsul este simplu și este conținut în titlu. Pentru prima jumătate avem iubirea, pentru a doua războiul. Având în vedere că iubirea este liantul care leagă ambele segmente majore ale romanului, o putem alege pe aceasta drept tema dominantă.

Totuși, mai avem un element de legătură – personajul central. Ștefan Gheorghidiu este cel care ne poartă prin poveste. Intelectual, neînțeles, opac, Gheroghidiu își trăiește propria dramă și nu înțelege mai nimic din ceea ce trăiește. Sigur că și această direcție ar fi una despre care poți vorbi în legătură cu tema romanului, deși cred că tema, pentru a fi clară și puternică, trebuie să fie descrisă printr-un singur cuvât. În cazul de față, iubirea.

 

Personaje principale

  1. Ștefan Gheorghidiu este un fel de alter ego al autorului; reprezintă tipul intelectualului inadaptat confruntat cu societatea burgheză a Bucureștilor secolului XX. Ca orice intelectual care se respecta, este în căutarea sensului vieții și a adevărurilor profunde. Inițial este destul de sărac. Student la filosofie în momentul în care o întâlnește pe Ela, cea care îi va deveni soție. Trece prin tot felul de transformări de-a lungul romanului, mai toate ducând la suferințe profunde.
  2. Ela – soția lui Ștefan. Studentă la română și franceză. Relația cu Ștefan este agitată și complicată, cu multe momente extreme. Totul este amplificat de suspiciunile de infidelitate cauzate de relația cu Grigoriade.
  3. Nae Gheorghidiu – unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din Partidul Liberal, acesta este descris ca fiind viclean și tăios, cu o mentalitate practică. Se implică în conflictele legate de moștenirea din familie și caută să obțină adverea lui Ștefan.
  4. Tache Gheorghidiu – unchiul cel bogat al lui Ștefan. Moartea lui declanșează lupta pentru averea lăsată moștenire.
  5. Domnul Grigoriade – amantul presupus al Elei.

 

Rezumat

Suntem în pragul primului război mondial. Ștefan Gheorghidiu și soția lui, Ela, își trăiesc ceea ce pare a fi fericirea conjugală. Totul este aparent, soțul fiind din ce în ce mai obsedat de ideea că Ela îl trădează. Ștefan primește o moștenire consistentă din partea unui unchi. El nu este foarte interesat de bani, soția este exact pe dos.

Intensitate crește treptat, Ștefan ajungând să o acuze direct de infidelitate pe Ela. Apare și o scrisoare de dragoste din partea altcuiva, precum și o discuție cu un prieten de familie, care confirmă că femeia are o relație cu altcineva. Ceea ce cândva era o idilă, acum este un coșmar.

Chinul dragostei este sugrumat de cel al războiului. Ștefan ajunge pe front și moartea este peste tot în jurul său. Evident, experiența traumatizantă a conflagrației îl transformă pe Ștefan. Îl maturizează. Femeia din viața lui se indepărtează din ce în ce mai tare, acum este o străină. Evident, nimic nu mai seamănă cu ceea ce era înainte de război – oamenii, relațiile, orașele, viața. Toate sunt diferite acum.

Despărțirea definitivă dintre Ștefan și Ela este, cumva, firească. Există viață și dincolo de o relație care nu a funcționat. Amandoi știu asta, deși nu o acceptă ușor.

 

Caracterizarea lui Ștefan Gheorghidiu

Ștefan Gheorghidiu este un personaj puternic individualizat, un intelectual sensibil, care reflectează constant asupra propriei existențe și a relației sale cu ceilalți. Fiind naratorul romanului, întreaga poveste este relatată din perspectiva sa subiectivă, ceea ce îl face un personaj introspectiv, preocupat de sinceritatea sentimentelor și de autenticitate.

Este un tânăr intelectual cu o preocupare profundă pentru gândirea filozofică și autenticitatea emoțiilor. Meditează asupra dragostei, relațiilor și valorilor umane. Are un ideal, cel al iubirii pure și autentice, pe care încearcă să-l găsească și să-l păstreze în relația sa cu Ela. Însă, realitatea vieții mondene, superficialitatea anturajului soției sale și propriile sale îndoieli îi zdruncină idealurile. Această discrepanță între ideal și realitate provoacă o criză interioară, făcându-l să se simtă deziluzionat și să își piardă încrederea în dragoste.

Relația cu Ela este una dintre sursele majore ale conflictului interior. Gheorghidiu este măcinat de gelozie și nesiguranță, ceea ce îl face să fie extrem de suspicios și chiar paranoic în legătură cu fidelitatea soției sale. Gelozia sa nu este doar o simplă manifestare de posesivitate, ci și o expresie a incapacității sale de a înțelege și accepta realitatea complexă a sentimentelor umane.

Experiența războiului îl face să își schimbe perspectiva asupra vieții. Contactul cu moartea și absurdul războiului îl ajută să se detașeze de preocupările sale personale și să privească lumea într-un mod matur și realist. Gheorghidiu devine conștient de fragilitatea existenței și înțelege că idealurile sale despre dragoste și viață sunt greu de realizat în realitatea complexă și imperfectă a lumii.

 

Despre iubirea lui Ștefan Gheorghidiu

Foarte multe comentarii și articole de pe net vorbesc despre iubirea profundă și extraordinară pe care Ștefan o are pentru Ela. Eu nu cred că o iubește. Este obsedat de ea – da. Este atașat de ea – da. Este posesiv – da. Însă relația dintre ei este una profund toxică, nu una caracterizată de dragoste. Eu cred că iubirea poate avea două caracteristici: necondiționarea și respectul. Adică iubirea presupune să oferi, nu să pretinzi. Să nu acaparezi și să nu domini persoana de lângă tine doar pentru că tu consideri că îți aparține. Evident, pentru că Petrescu este un scriitor foarte bun, el construiește intenționat astfel de personaje și relații. Altfel, dacă totul ar fi armonios, ar fi plictisitor și nu ar mai citi nimeni cartea. Acestea fiind zise, relația dintre Ștefan și Ela este una de dominare, cu accente obsesive, nu una de iubire.

 

Despre autor

Camil Petrescu a fost unul din cei mai importanți romancieri și dramaturgi din România. A fost doctor în filosofie, nuvelist, poet.

Romanele sale:

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)

Patul lui Procust (1933)

Un om între oameni (1953 – 1957, neterminat)

Câteva din piesele de teatru:

Jocul ielelor (1918)

Act venețian (1918-1946)

Suflete tari (1921)

Danton (1924-1925)

Mitică Popescu (1925-1926)

 

Rămâi pe Nota 10 și spune alături de noi: Adio, bac!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *