Bun găsit! Ești la Nota 10 și azi abordăm speritoarea sperietorilor: testul de antrenament. Nici mai mult, nici mai puțin, decât examenul propriu-zis. O facem așa cum trebuie, adică în două episoade diferite. Primul – profilul uman.
Cum începem? În primul rând, respirând adânc. Așa cum zice și titlul, este un test de antrenament, adică are scopul să ne pregătească pentru examen. Ca la orice sală de forță, principiul funcționează și aici: cu cât mă antrenez mai mult, cu atât sunt mai bun, cu atât mușchiul este mai definit, cu atât creierul este mai activat.
Testele de antrenament la limba română pentru bacalaureat sunt materiale de pregătire ce simulează structura și nivelul de dificultate al examenului real. Acestea sunt foarte importante în procesul de pregătire deoarece:
- Te familiarizează cu formatul examenului
- Îți oferă posibilitatea să exersezi în condiții similare cu cele din examen
- Te ajută să identifici punctele slabe unde mai ai nevoie de pregătire
- Îți permit să-ți gestionezi mai bine timpul în examenul propriu-zis
În general, testele de antrenament pentru bacalaureatul la limba română conțin:
- Subiecte pentru profil real și uman/pedagogic
- Structură asemănătoare cu cea din examen (subiectele I, II și III)
- Bareme de corectare și modele de rezolvare
Ministerul Educației publică periodic modele și teste de antrenament oficiale pe site-ul edu.ro sau pe site-urile inspectoratelor școlare. De asemenea, există numeroase culegeri și materiale de pregătire publicate de edituri specializate. Repet ideea – cu cât faci mai multe, cu atât vei fi mai bun.
GHID PENTRU ABORDAREA TESTELOR DE ANTRENAMENT LA LIMBA ROMÂNĂ – BACALAUREAT
PROFIL UMAN
INTRODUCERE
Dragă elev de la profilul uman,
Acest ghid este creat special pentru tine, pentru a te ajuta să abordezi eficient testele de antrenament la limba română pentru examenul de bacalaureat. Fiind la un profil uman, literatura și arta limbajului reprezintă componente esențiale ale formării tale, iar examenul de bacalaureat la limba română valorifică exact aceste competențe pe care le dezvolți. Materialul de față este adaptat pentru nevoile tale specifice, cu exemple relevante și strategii eficiente care să te ajute să excelezi la acest examen.
STRUCTURA EXAMENULUI DE BACALAUREAT LA LIMBA ROMÂNĂ – PROFIL UMAN
Înainte de a începe, este important să înțelegi structura examenului:
- Durata: 3 ore
- Punctaj total: 100 de puncte (10 puncte din oficiu)
- Structura: 3 subiecte principale
SUBIECTUL I (30 de puncte) – Text la prima vedere
- Un text literar sau nonliterar la prima vedere
- 5-7 cerințe de înțelegere, interpretare și analiză a textului
- Specific profilului uman: Textul poate fi mai complex, cu accent pe interpretare și analiză stilistică
SUBIECTUL II (30 de puncte) – Text argumentativ
- Redactarea unui text argumentativ pe o temă dată
- De obicei legat de textul de la Subiectul I
- Specific profilului uman: Așteptări mai ridicate privind calitatea argumentării și expresivitatea limbajului
SUBIECTUL III (30 de puncte) – Eseu structurat
- Specific profilului uman: Eseu despre un text poetic SAU despre un text narativ/dramatic din programa de bacalaureat
- Atenție: La profilul uman, poți primi subiect despre poezie!
STRATEGII GENERALE DE ABORDARE A TESTELOR – PROFIL UMAN
Sfaturi adaptate profilului tău:
- Valorifică-ți sensibilitatea literară – aceasta este un avantaj major al tău
- Exersează interpretarea nuanțată a textelor literare
- Cultivă-ți expresivitatea și creativitatea în redactare
- Dezvoltă-ți vocabularul pentru a putea analiza subtilitățile textelor
- Gestionează-ți timpul – alocă aproximativ 50 de minute pentru fiecare subiect
- Revizuiește-ți lucrarea din perspectiva corectitudinii și expresivității
SUBIECTUL I – CUM SĂ ABORDEZI UN TEXT LA PRIMA VEDERE (PROFIL UMAN)
Exemplu concret adaptat profilului uman:
Să luăm un fragment dintr-un text poetic:
„Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.
Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce…
Pân’ în fund băui voluptatea morții
Ne’ndurătoare.”
(Mihai Eminescu, „Odă (în metru antic)”)
Cerințe tipice și rezolvări – specifice profilului uman:
- Identifică două trăsături ale textului poetic prezente în fragmentul dat.
Rezolvare: Două trăsături ale textului poetic prezente în fragmentul dat sunt:
- Prezența eului liric, marcat prin verbe și pronume la persoana I („Nu credeam”, „Ochii mei nălțam”, „în cale-mi”)
- Utilizarea figurilor de stil care conferă expresivitate: oximoronul („dureros de dulce”), personificarea suferinței („tu răsăriși în cale-mi, / Suferință tu”), metafora („voluptatea morții”)
- Explică semnificația unui simbol poetic prezent în fragment.
Rezolvare: În textul dat, steaua simbolizează idealul absolut, aspirația spre perfecțiune și înălțare spirituală. „Ochii mei nălțam visători la steaua / Singurătății” sugerează contemplarea unui ideal inaccesibil, izolarea artistului în universul său interior și aspirația spre desăvârșire artistică. Steaua, prin poziția sa înaltă și strălucirea sa, devine un reper spiritual pentru eul poetic, un simbol al transcendenței spre care acesta tinde prin creație.
- Comentează, în 50-70 de cuvinte, semnificația versurilor: „Pân’ în fund băui voluptatea morții / Ne’ndurătoare.”
Rezolvare: Versurile „Pân’ în fund băui voluptatea morții / Ne’ndurătoare” ilustrează paradoxul experiențelor intense ale conștiinței creatoare, pentru care suferința devine o cale de inițiere spirituală. Metafora „a bea până în fund” sugerează asumarea totală, fără rezerve, a experienței dureroase, transformată într-un ritual inițiatic. „Voluptatea morții” reprezintă un oximoron esențial, care îmbină antitetic plăcerea și suferința, viața și moartea, ilustrând complexitatea trăirii poetice. Această moarte simbolică marchează transcenderea condiției comune și accesul la o nouă dimensiune a cunoașterii și creației.
- Precizează două particularități prozodice prezente în textul dat.
Rezolvare: Două particularități prozodice prezente în textul dat sunt:
- Ritmul safic, specific odei antice, cu o structură metrică inspirată din poezia greacă (structura specifică a versurilor cu 11-5-11-5 silabe)
- Absența rimei (versuri albe), caracteristică metrului antic, ce conferă solemnitate și muzicalitate interioară discursului poetic
- Identifică în text o temă literară și ilustrează-o cu două secvențe relevante.
Rezolvare: O temă literară prezentă în text este tema condiției creatorului, ilustrată prin secvențele: „Ochii mei nălțam visători la steaua / Singurătății” și „Pân’ în fund băui voluptatea morții / Ne’ndurătoare”. Prima secvență sugerează izolarea artistului și aspirația sa spre ideal, iar a doua reflectă suferința asumată ca preț al creației autentice, ambele ipostaze definind condiția excepțională a creatorului, marcat de aspirație și durere.
SUBIECTUL II – CUM SĂ SCRII UN TEXT ARGUMENTATIV EFICIENT (PROFIL UMAN)
Structura unui text argumentativ – adaptată profilului uman:
- Introducere (paragraful 1):
- Captarea atenției prin context cultural/literar
- Prezentarea nuanțată a temei
- Formularea tezei cu elemente de originalitate
- Dezvoltare (paragrafele 2-4):
- Argumentul 1 + exemplificare relevantă (din literatură, filozofie, artă)
- Argumentul 2 + exemplificare interdisciplinară
- Contraargument + combatere elegantă și nuanțată
- Încheiere (paragraful 5):
- Sinteză a argumentelor prezentate
- Reluarea tezei din perspectivă înnoită
- Deschidere spre reflecție
Exemplu concret pentru profil uman:
Cerință: Redactează un text argumentativ de 150-300 de cuvinte despre rolul artei în dezvoltarea sensibilității umane.
Pentru a câștiga timp, rezolvarea o vei găsi în articolul complet de pe situ-ul normalitate.ro, sub pagina Nota 10. Ai în descrierea episodului linkul către articolul complet de pe site.
Arta – dimensiune esențială a devenirii umane
În contextul unei societăți contemporane dominate de pragmatism și eficiență imediată, relația omului cu arta tinde să fie marginalizată, considerată adesea un lux cultural sau un simplu divertisment. Totuși, dincolo de această perspectivă reducționistă, arta reprezintă o dimensiune fundamentală a existenței umane, având un rol esențial în cultivarea sensibilității și în modelarea conștiinței. Consider că experiența artistică constituie un factor determinant în dezvoltarea complexă a personalității, oferind nu doar plăcere estetică, ci și instrumente subtile de înțelegere și asumare a condiției umane.
În primul rând, arta dezvoltă capacitatea de percepție nuanțată a realității, educând sensibilitatea și rafinând sistemul de receptare a lumii. Contemplarea unui tablou de Rembrandt, lectura unui poem de Bacovia sau audiția unei sonate de Beethoven activează straturi profunde ale conștiinței, antrenând facultăți cognitive și emoționale care transcend experiența cotidiană. Psihologul Howard Gardner, în teoria inteligențelor multiple, evidențiază rolul decisiv al educației artistice în dezvoltarea inteligenței emoționale și spațiale, demonstrând efectul complex al artei asupra structurilor cognitive.
De asemenea, arta oferă un spațiu privilegiat de explorare a complexității existențiale, facilitând confruntarea cu marile întrebări ale condiției umane. Prin intermediul experiențelor estetice, individul are acces la universuri simbolice care îl ajută să își înțeleagă propriile trăiri și să își asume vulnerabilitatea. Opera lui Dostoievski, de pildă, ne invită într-o călătorie profundă prin abisurile conștiinței umane, oferind nu răspunsuri definitive, ci mai ales intuiții revelatoare despre sensul suferinței, valoarea compasiunii și imperativul responsabilității. Astfel, arta devine un laborator existențial care ne permite să experimentăm, într-un spațiu protejat, intensități emoționale și dilemele fundamentale ale vieții.
Unii ar putea argumenta că, într-o lume a provocărilor concrete (schimbări climatice, inegalități sociale, revoluții tehnologice), preocuparea pentru artă ar reprezenta o evaziune din realitate, o retragere în turn de fildeș. Această perspectivă ignoră însă potențialul transformator al artei, capacitatea sa de a genera conștiință critică și empatie socială. Operele lui Brecht, pictura lui Goya sau filmele lui Tarkovski nu ne îndepărtează de realitate, ci ne ajută să o privim cu ochi noi, mai lucizi și mai angajați. Sensibilitatea cultivată prin artă nu este o fragilitate, ci o forță care ne permite să rezonăm mai profund cu suferința celuilalt și să acționăm mai responsabil.
În concluzie, arta nu reprezintă un ornament cultural prescriptibil, ci un instrument esențial de dezvoltare a sensibilității umane, oferind atât resurse interioare pentru înțelegerea de sine, cât și capacități empatice pentru relaționarea autentică cu ceilalți. Într-o epocă dominată de hiperspecializare și fragmentare a experienței, cultivarea sistematică a sensibilității artistice devine nu un lux, ci o necesitate fundamentală pentru formarea unor personalități armonioase, capabile să perceapă nuanțele complexe ale existenței și să răspundă creativ provocărilor lumii contemporane.
SUBIECTUL III – CUM SĂ SCRII UN ESEU STRUCTURAT (PROFIL UMAN)
Structura eseului – adaptată pentru profilul uman:
- Introducere (1 paragraf):
- Încadrarea operei în contextul cultural-literar și în creația autorului
- Evidențierea relevanței operei și formularea unei perspective personale
- Prezentarea succintă a temei eseului
- Cuprins (3-5 paragrafe):
- Dezvoltarea detaliată a elementelor cerute în subiect (temă, viziune, procedee literare, etc.)
- Utilizarea exemplelor și citatelor relevante, cu interpretare personală
- Formularea unor judecăți de valoare și raportarea la contextul cultural
- Încheiere (1 paragraf):
- Sinteză a ideilor principale
- Sublinierea valorii estetice a operei analizate
- Evidențierea actualității/universalității mesajului
Exemple de cerințe frecvente la profilul uman:
- Prezentarea viziunii despre lume reflectată într-un text poetic
- Ilustrarea temei/motivului literar într-un text poetic/narativ/dramatic
- Analiza elementelor de compoziție și de limbaj într-un text poetic
- Prezentarea particularităților unui curent cultural/literar într-o operă studiată
Exemplu concret pentru profil uman (text poetic):
Cerință: Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să prezinți particularitățile de compoziție și de limbaj într-un text poetic studiat, aparținând lui Tudor Arghezi.
Operă aleasă: „Testament” de Tudor Arghezi
Rezolvare:
La fel ca la subiectul 2: pentru a câștiga timp, rezolvarea o vei găsi în articolul complet de pe situ-ul normalitate.ro, sub pagina Nota 10. Ai în descrierea episodului linkul către articolul complet de pe site.
Particularități de compoziție și de limbaj în poezia „Testament” de Tudor Arghezi
Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, text programatic ce deschide volumul „Cuvinte potrivite” (1927), reprezintă o artă poetică emblematică pentru modernismul românesc și pentru viziunea estetică revoluționară a poetului. Situată la confluența dintre tradiție și inovație, această creație lirică cristalizează concepția argheziană despre poezie și rolul creatorului, ilustrând în mod exemplar particularitățile de compoziție și de limbaj care definesc estetica argheziană a „cuvintelor potrivite”.
Din perspectiva compoziției, „Testament” se structurează ca un discurs liric testamentar, o confesiune artistică ce transmite un mesaj esențial către posteritate. Constructul poetic articulează trei dimensiuni temporale: trecutul („Bătrânii au adunat”), prezentul creației („Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite”) și viitorul receptării („Slova de foc și slova făurită / Împerecheate-n carte se mărită, / Și fină-n-fântânele din păgini / Tu, cititorule, să le săgini”). Această organizare tripartită conferă textului o arhitectură solidă, care susține viziunea despre perpetuarea valorilor prin actul creator.
Un element de compoziție definitoriu pentru universul poetic arghezian este construirea unui sistem de imagini ce valorifică dialectica contrastelor. Poetul juxtapune elemente sacre și profane, sublime și abjecte, spirituale și materiale, creând o tensiune expresivă specifică: „Bătrânii-au adunat, printre plăvani, / Sudoarea muncii sutelor de ani. / Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite”. Relaționarea paradoxală dintre „îndemn pentru vite” și „cuvinte potrivite” ilustrează această estetică a contrastelor, care devine principiu constructiv fundamental.
Structura imaginară a poemului se organizează în jurul metaforei centrale a cărții ca moștenire spirituală („Cartea mea-i, fiule, o treaptă”), dezvoltând un câmp semantic al transmiterii valorilor spirituale între generații. Această metaforă-nucleu generează o rețea de simboluri și imagini care configurează o viziune esențială despre actul creator: „durere”, „râs”, „biciul”, „cules din întuneric”, „muguri”, „slova de foc”. Compoziția poeziei valorifică această rețea semantică, evoluând de la imaginea „robilor cu saricile pline de oseminte” până la cea a cititorului care va „cântări slova după vremuri”.
La nivelul limbajului poetic, „Testament” ilustrează magistral arta argheziană a „cuvintelor potrivite”, caracterizată prin îmbinarea unor registre lexicale contrastante. Arghezi realizează o sinteză inedită între arhaisme și regionalisme („plăvani”, „saricile”, „oseminte”), termeni din sfera ruralului („pluguri”, „vite”), lexic religios („sfinte”, „psaltire”, „har”, „slova de foc”) și neologisme („cântăciuni”). Această heterogenitate lexicală reflectă concepția poetului despre limbajul poetic ca expresie a întregii experiențe umane, fără discriminări estetice prealabile.
Expresivitatea limbajului arghezian se realizează prin multiple procedee stilistice, între care metafora ocupă un loc central. Metafore precum „slova de foc” (inspirația divină), „slova făurită” (munca artistică), „veninul strâns l-am preschimbat în miere” (transformarea suferinței în frumusețe) ilustrează viziunea poetului despre alchimia verbală care transmută experiența brută în valoare estetică. Alături de metaforă, personificarea („slova… se mărită”), epitetul („cuvinte potrivite”), comparația („ca fructele […] cuvintele”) și antiteza („seara, lângă vatră” – „slugă la conacele cerești”) contribuie la orchestrarea unui discurs poetic de o complexitate remarcabilă.
Muzicalitatea versului arghezian, altă particularitate de limbaj esențială, se construiește printr-o armonie sonoră subtilă, realizată prin alternarea măsurilor metrice, prin rima împerecheată și prin efectele eufonice ale aliterațiilor („slova de foc și slova făurită”) și asonanțelor. Ritmul predominant iambic, cu variații trohaice, conferă versului o cadență solemnă, potrivită dimensiunii testamentare a discursului liric.
Sintaxa poetică argheziană oscilează între construcții ample, de respirație largă („Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, / Decât un nume adunat pe-o carte”), și formulări eliptice, concentrate („Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi”), această pendulare sintactică contribuind la dinamica internă a textului și la modularea tensiunii emoționale.
Un aspect particular al limbajului arghezian în „Testament” este valorificarea expresivă a verbelor, care marchează procesul de transformare și creație: „am adunat”, „am ivit”, „am preschimbat”, „iscat-am”, „am prefăcut”. Predominanța perfectului compus subliniază dimensiunea realizată a actului creator, oferind consistență confesiunii lirice.
În concluzie, poezia „Testament” de Tudor Arghezi ilustrează exemplar particularitățile de compoziție și de limbaj care definesc universul poetic arghezian, marcând un moment de cotitură în evoluția liricii românești. Prin structura tripartită a discursului testamentar, prin dialectica contrastelor, prin sinteza inedită a registrelor lexicale și prin bogăția procedeelor stilistice, Arghezi propune o nouă estetică a poeziei, întemeiată pe valorificarea tuturor resurselor limbii și pe transformarea experiențelor umane fundamentale în valoare artistică. „Cuvintele potrivite” devin astfel expresia unei arte poetice revoluționare, care a influențat decisiv evoluția ulterioară a liricii românești.
Exemplu concret pentru profil uman (text narativ):
Cerință: Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu.
Operă aleasă: „Ion” de Liviu Rebreanu
Rezolvarea scrisă o ai pe site:
Relația dintre Ion și Ana în romanul „Ion” de Liviu Rebreanu
Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu, apărut în 1920, reprezintă o creație epică fundamentală a literaturii române, inaugurând romanul românesc modern prin complexitatea construcției narative și prin profunzimea analizei psihologice. În acest univers narativ dens, relația dintre Ion și Ana constituie un nod dramatic esențial, care ilustrează conflictul central al operei – tensiunea tragică dintre „glasul pământului” și „glasul iubirii”.
Fundamentul relației dintre Ion și Ana este marcat de o ambivalență profundă, care reflectă dualitatea structurală a romanului. Inițial, Ion manifestă o atracție autentică față de Ana, fiica lui Vasile Baciu, sentiment sugerat de romancier prin secvența dansului de la începutul romanului: „Până să se dumirească însă, Ion o cuprinse cu amândouă brațele, puternic, ca un drug de fier, o smuci o dată, și-i șopti în ureche, fierbinte, soarbe: Ană! Ană!”. Această atracție primară este însă rapid instrumentalizată de protagonistul dominat de obsesia pământului. Rebreanu construiește relația dintre cei doi protagoniști pe o tensiune permanentă între autenticitatea sentimentului și falsitatea comportamentului lui Ion, motivat exclusiv de dorința de a obține averea Anei.
Evoluția acestei relații se desfășoară sub semnul degradării morale și al manipulării. Strategia seducției folosită de Ion ilustrează cinismul personajului și capacitatea sa de a-și subordona emoțiile obiectivului pragmatic: „Fata se agăța de gâtul flăcăului arzătoare de patimă, în vreme ce el își zicea mereu, cu ochii la pământurile lui Vasile: «Trebuie!»”. Scriitorul utilizează tehnica contrapunctului pentru a evidenția discrepanța dintre gesturile exterioare ale lui Ion și calculul său interior, creând astfel un efect de tensiune dramatică și anticipând deznodământul tragic al relației.
Rebreanu surprinde cu acuitate psihologică transformarea Anei, care evoluează de la inocența îndrăgostitei la disperarea femeii seduse și abandonate. Abandonarea ei după ce Ion și-a atins scopul (obținerea pământului) reflectă bestialitatea ascunsă sub masca seducătorului: „O părăsise îndată ce-și ajunsese țelul”. Analiza psihologică a suferinței Anei, realizată prin tehnica focalizării interne, relevă complexitatea caracterului ei și intensitatea dramei personale: „Ana se zbuciumă ca o nălucă pe toate cărările… suferea, plângea, blestema, iar se întorcea, îl ruga și-l săruta, și iar pleca despletită, învinsă”.
Punctul culminant al relației lor este marcat de căsătoria obținută prin constrângere și violență (bătaia aplicată de Ion Anei, urmată de dezvăluirea sarcinii în fața lui Vasile Baciu). Această căsătorie, lipsită de fundament afectiv autentic, devine un spațiu al suferinței și alienării pentru Ana. Rebreanu ilustrează magistral mecanismul psihologic al deziluziei și disperării care o conduc pe Ana spre sinucidere: „Ana ieșise din casă nemaiputând îndura chinurile. […] Și-a adus aminte de fântână… Ca o nălucă s-a repezit într-acolo. S-a urcat pe ghizdele… A închis ochii… Apoi a sărit…”
Finalul tragic al relației dintre cei doi protagoniști dobândește valențe simbolice în economia romanului. Moartea Anei prin sinucidere reprezintă consecința ultimă a instrumentalizării sentimentului în fața instinctului de posesiune. Ion realizează tardiv semnificația acestei pierderi, moment marcat de o revelație interioară care anticipează propriul său sfârșit violent: „Ca ieșit din minți, Ion își încleștă mâinile în părul moartei, scuturând-o și blestemând-o că l-a lăsat singur pe lume, fără să-i pese de dragostea lui fierbinte”. Această trezire tardivă a conștiinței morale subliniază dimensiunea tragică a personajului, prins în propria capcană a obsesiei pentru pământ.
Construcția narativă a relației dintre Ion și Ana valorifică multiple procedee literare specifice realismului obiectiv. Dialogul direct, analiza psihologică, descrierea comportamentului exterior și dezvăluirea fluxului conștiinței personajelor contribuie la crearea unui tablou complex al acestei relații disfuncționale. Rebreanu utilizează un stil sobru, lipsit de ornamentație retorică, pentru a obține efectul de autenticitate și obiectivitate caracteristic viziunii sale artistice.
În concluzie, relația dintre Ion și Ana în romanul lui Liviu Rebreanu depășește dimensiunea unui simplu conflict interuman, dobândind valențe simbolice în ilustrarea tensiunii fundamentale dintre „glasul pământului” și „glasul iubirii”. Prin complexitatea construcției narative și profunzimea analizei psihologice, Rebreanu transformă această relație într-un studiu de caz relevant pentru condiția umană în general, demonstrând consecințele tragice ale subordonării sentimentului față de instinctul posesiunii materiale. Universalitatea acestui mesaj explică forța artistică a romanului și actualitatea sa peste timp.
OPERE IMPORTANTE PENTRU PROFILUL UMAN
Poezie:
- Mihai Eminescu – „Luceafărul”, „Odă (în metru antic)”, „Floare albastră”, „Scrisoarea I”
- Tudor Arghezi – „Testament”, „Flori de mucigai”, „Psalm”
- Lucian Blaga – „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, „Mirabila sămânță”
- George Bacovia – „Plumb”, „Lacustră”
- Ion Barbu – „Joc secund”, „Riga Crypto și lapona Enigel”
- Nichita Stănescu – „Leoaică tânără, iubirea”, „În dulcele stil clasic”
Proză:
- Liviu Rebreanu – „Ion”, „Pădurea spânzuraților”
- Camil Petrescu – „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”
- Călinescu – „Enigma Otiliei”
- Mihail Sadoveanu – „Baltagul”
- Ioan Slavici – „Moara cu noroc”
- Marin Preda – „Moromeții”
Dramaturgie:
- L. Caragiale – „O scrisoare pierdută”
- Lucian Blaga – „Meșterul Manole”
- Marin Sorescu – „Iona”
STRATEGII EFICIENTE PENTRU PROFILUL UMAN
Cum să valorifici punctele forte ale profilului tău:
- Cultivă-ți sensibilitatea literară – aceasta este un avantaj major în analiza textelor
- Dezvoltă-ți capacitatea de interpretare a simbolurilor și figurilor de stil
- Exersează redactarea expresivă, cu un vocabular bogat și nuanțat
- Stabilește conexiuni interdisciplinare (literatură-filozofie-arte-istorie)
- Realizează hărți conceptuale pentru memorarea informațiilor complexe
- Exersează analiza comparativă a textelor literare
- Aprofundează contextul cultural al operelor literare
CELE MAI FRECVENTE GREȘELI LA PROFILUL UMAN
- Greșeli conceptuale:
- Confundarea curentelor literare și a particularităților acestora
- Interpretări superficiale ale simbolurilor și motivelor literare
- Simplificarea excesivă a mesajului operei literare
- Greșeli de conținut:
- Reproducerea mecanică a comentariilor standard
- Lipsa unei viziuni personale în interpretarea textelor
- Ignorarea contextului cultural-istoric al operelor
- Greșeli de redactare:
- Stil pretențios, artificial, bazat pe clișee literare
- Dezacorduri gramaticale și erori de punctuație
- Absența unei structuri clare în organizarea eseului
MODEL DE ORGANIZARE A TIMPULUI PENTRU PROFIL UMAN
- Primele 5 minute: Citirea atentă a tuturor subiectelor
- 5-10 minute: Planificarea răspunsurilor și distribuirea timpului
- Subiectul I (45-50 minute):
- Citirea aprofundată a textului (2-3 lecturi)
- Analiza și interpretarea nuanțată
- Răspunsuri elaborate la întrebări
- Subiectul II (40-45 minute):
- 10 minute pentru planificarea structurii și a argumentelor
- 30-35 minute pentru redactare expresivă
- Subiectul III (60-70 minute):
- 15 minute pentru schițarea structurii eseului
- 45-50 minute pentru redactare detaliată
- 5-10 minute pentru revizuire
- Ultimele 10 minute: Verificarea finală a întregii lucrări
RECOMANDĂRI PENTRU ÎMBOGĂȚIREA VOCABULARULUI CRITIC
Pentru profilul uman, este esențial să stăpânești un vocabular critic specializat. Iată câteva categorii importante:
Termeni pentru analiza poeziei:
- Procedee de expresivitate: metaforă, simbol, comparație, epitet, personificare, oximoron, sinecdocă, etc.
- Elemente de prozodie: vers, strofă, măsură, ritm, rimă, enjambament, etc.
- Instanțe lirice: eu liric, tu liric, mască lirică, etc.
Termeni pentru analiza prozei:
- Naratologie: narator, perspectivă narativă, focalizare, diegeză, analepsa, prolepsa, etc.
- Construcția personajelor: caracterizare directă/indirectă, personaj rotund/plat, etc.
- Structura narativă: expoziție, intrigă, desfășurarea acțiunii, punct culminant, deznodământ
Termeni pentru analiza dramaturgiei:
- Elemente de construcție: act, scenă, replică, didascalie, etc.
- Tipuri de conflict: interior/exterior, tragic/comic, etc.
- Categorii estetice: tragic, comic, grotesc, sublim, etc.
CUVÂNT DE ÎNCHEIERE
Dragă elev de la profilul uman – rămâi pe Nota 10! Spunem împreună, adio bac!
Examenul de bacalaureat la limba și literatura română reprezintă o oportunitate de a-ți valorifica sensibilitatea literară și capacitatea de interpretare nuanțată a textelor. Ca absolvent al unui profil uman, ai avantajul unei formări care a pus accent pe dezvoltarea gândirii critice și a expresivității.
Folosește acest ghid pentru a-ți structura eficient pregătirea și pentru a aborda testele de antrenament într-un mod strategic. Cultivă-ți încrederea în capacitatea ta de a analiza și interpreta textele literare, și nu uita că originalitatea viziunii tale reprezintă un avantaj important.
Succes la examen și în toate provocările intelectuale viitoare!