Numărătoarea inversă a dat startul unei săptămâni mult așteptate: tabăra de mobilitate a proiectului “We frame the change”, desfășurată la București între 18-26 august. După cazare, am luat cina împreună și am început să ne cunoaștem , la început câțiva participanți, apoi, treptat, tot grupul. Atmosfera era relaxată și prietenoasă, iar primele conversații, impresii și glume au apărut firesc. Era doar începutul, dar deja se simțea energia unei experiențe internaționale pline de oameni diferiți și povești interesante.
“Partea mea preferată din tabără este sută la sută timpul liber ce l am petrecut cu participanții străini.”-Mario
Prima zi oficială a debutat cu micul dejun, apoi am intrat pentru prima dată în sala de activități, locul unde aveam să petrecem mare parte din timp. Totul era vesel și plin de curiozitate. Am început cu un joc în perechi: trebuia să ne desenăm unul pe celălalt în timp ce purtam o scurtă conversație , un exercițiu amuzant și o metodă originală de a sparge gheața. A urmat un joc de bingo, unde fiecare trebuia să găsească șapte persoane care corespundeau afirmațiilor din tabele. A fost o activitate care ne-a ajutat să descoperim lucruri neașteptate unii despre ceilalți și să ne apropiem și mai mult.
Un moment aparte a fost cel în care am primit câte un plic personalizat. Acestea urmau să devină cutiuțele noastre de mesaje, unde, de-a lungul săptămânii, aveam să adunăm gânduri, încurajări și amintiri de la ceilalți participanți, un gest simplu, dar cu multă încărcătură emoțională.
Tot atunci am aflat că, la finalul proiectului, vom organiza o expoziție. În fiecare zi urma să primim o provocare fotografică, iar la sfârșit, fotografiile adunate aveau să spună povestea experienței noastre. Prima provocare a fost să facem o fotografie care să arate cum ne simțeam în acea zi. A fost un mod creativ și simbolic de a ne exprima emoțiile și de a păstra o amintire vizuală a începutului.
După prânz, am lucrat împreună la „copacul Expectation Fears Contributions”: rădăcinile reprezentau fricile, trunchiul contribuțiile noastre, iar frunzele erau așteptările pentru această experiență. Exercițiul ne-a ajutat să ne deschidem și să realizăm că doar prin implicare putem transforma temerile în reușite. Tot atunci am vorbit și despre programul Erasmus+, despre competențele pe care le putem dobândi și importanța lor.
Seara, după cină, am avut timp liber și am pornit să explorăm Bucureștiul. Chiar și pentru cei care locuiau deja aici, a fost o experiență diferită datorită prietenilor noi. Sentimentul general era deja unul cald și plăcut.
A doua zi a început cu emoții pozitive și cu senzația că începem să ne formăm tot mai mult ca un grup unit. Atmosfera era deja mai caldă și mai relaxată, discuțiile curgeau mai ușor, iar energia dimineții ne-a dat un sentiment de entuziasm pentru activitățile care urmau.
În prima parte a zilei am discutat despre conceptul de Active Citizenship. Am pornit de la ceea ce știa fiecare și apoi, împărțiți pe echipe, am primit o provocare creativă: să construim „Orașul Visurilor Noastre”. A trebuit să ne imaginăm totul de la zero numele, aspectul, mediul, modul în care se iau deciziile, cum ar trebui să funcționeze comunitatea și ce elemente l-ar face cu adevărat „orașul perfect”. Ideile au fost surprinzătoare și pline de imaginație: aplicații pentru implicarea cetățenilor, consilii pentru tineri care să le ofere o voce reală în luarea deciziilor, soluții pentru un mediu curat și responsabil.
După ce am prezentat fiecare oraș, au fost introduse câteva bariere și obstacole care ne-au pus la încercare planurile. Am fost provocați să găsim soluții și să vedem cum putem trece peste aceste limitări, păstrând totuși spiritul orașului nostru. Chiar și cu dificultăți, am reușit să demonstrăm că „orașul nostru” putea rămâne unul bun, echilibrat și prietenos pentru locuitori.
Tema fotografică a zilei a fost legată de această activitate: fiecare trebuia să surprindă într-o fotografie modul în care îi putem inspira sau îndruma pe ceilalți să fie cetățeni activi. A fost un exercițiu frumos de reflecție vizuală, prin care am încercat să transpunem în imagini ceea ce discutaserăm la ateliere.
Spre seară, am continuat să vorbim și să ne cunoaștem, iar apoi am petrecut timp împreună în afara activităților, plimbându-ne și bucurându-ne de atmosfera de grup.
“Momentele care mi-au plăcut cel mai mult au fost serile când ieșeam afară cu cei străini, le arătam orașul, ascultam muzică și aveam conversații care cu siguranță au contat în conexiunea noastră ca grup.”- Eliza
A treia zi a fost dedicată storytelling-ului, o temă captivantă și plină de creativitate. Am început prin a descoperi ce înseamnă cu adevărat acest concept și am făcut un scurt pre-history despre povești, pentru a înțelege cum ele au fost dintotdeauna o modalitate de a transmite emoții, valori și cunoștințe. A urmat un joc amuzant: fiecare spunea câteva propoziții, iar împreună se forma o poveste colectivă. Rezultatul a fost surprinzător și plin de imaginație.
Am învățat apoi despre cei cinci „piloni” ai storytelling-ului, care fac o poveste să fie vie și memorabilă. Împărțiți pe echipe, am primit bilețele cu o temă și câteva cuvinte pe care trebuia să le includem într-o poveste. Exercițiul a devenit și mai amuzant când doi dintre colegi trebuiau să mimeze povestea în timp ce altcineva o spunea cu voce tare. Atmosfera a fost plină de râsete și creativitate.
După un energizer cu scaune muzicale, am continuat cu un alt exercițiu de storytelling, de data aceasta folosind cărțile Dixit. Fiecare imagine a fost o sursă de inspirație, iar pe baza celor cinci pași ai storytelling-ului am creat povești originale și surprinzătoare. A fost interesant să vedem cum aceleași cărți puteau duce la interpretări și povești complet diferite.
Seara am avut parte de un moment special, seara interculturală. Fiecare țară și-a prezentat cultura prin muzică, dans, jocuri, povești și mâncare tradițională. Am gustat preparate noi, am râs, am învățat pași de dans, am jucat jocuri specifice fiecărei țări și am descoperit cât de frumoasă este diversitatea atunci când este împărtășită. A fost o seară plină de bucurie, energie și prietenie, care ne-a adus și mai aproape unii de ceilalți.
În a patra zi am intrat mai profund în lumea fotografiei, iar atmosfera generală a început să fie tot mai relaxată și prietenoasă. Oboseala de până acum se împletea cu entuziasmul.
Dimineața a început cu un joc de echipă foarte interesant: un traseu construit din foi și bandă adezivă, asemănător unei table de șah. Provocarea era să găsim drumul corect pentru a trece toți, fără greșeli. A fost un exercițiu de teamwork, care ne-a învățat cât de importantă este colaborarea și comunicarea pentru a atinge un obiectiv comun.
După aceea, am discutat despre fotografie. Ni s-au prezentat câteva imagini și am fost provocați să le analizăm și să spunem ce transmit pentru noi. Activitatea a continuat cu un Visual Challenge: împărțiți pe echipe de câte trei, trebuia să realizăm trei fotografii care să exprime ce am învățat noi în primele trei zile ale proiectului. A fost un exercițiu creativ și simbolic, care ne-a ajutat să reflectăm asupra experiențelor trăite până acum. La final, fiecare echipă și-a prezentat fotografiile în fața celorlalți.
După prânz, am ieșit afară pentru un energizer amuzant: stăteam aliniați, cu spatele unii la alții, și trebuia să transmitem prin mimă un gest sau o mișcare, de la prima persoană până la ultima. Rezultatele erau de multe ori complet diferite de ce fusese inițial, ceea ce a creat multă voie bună.
Mai târziu, am avut o sesiune despre editarea fotografiilor. Am comparat imagini „înainte și după” pentru a înțelege cum detaliile, culorile și lumina pot schimba complet mesajul unei fotografii. Această activitate ne-a făcut să privim fotografia nu doar ca pe un simplu cadru, ci ca pe o formă de artă care transmite emoții și povești.
Seara am rămas împreună, discutând și relaxându-ne. A fost o zi plină de energie pozitivă, creativitate și conexiuni, care ne-a apropiat și mai mult unii de ceilalți.
Ziua a cincea a fost dedicată în mare parte pregătirilor pentru expoziția finală. Ne-am concentrat pe a termina fotografiile începute în zilele anterioare și pe a pune la punct ultimele detalii, astfel încât totul să fie gata la timp. Fiecare echipă lucra cu emoție și implicare, pentru că știam că munca noastră urma să fie prezentată și să spună povestea acestei experiențe.
Am petrecut ore discutând, planificând și făcând ultimele ajustări, dar atmosfera a fost una relaxată și productivă. După ce am terminat partea de lucru, câțiva dintre noi am ieșit să vizităm centrul vechi al Bucureștiului. Ne-am plimbat, am făcut poze și ne-am bucurat de timpul liber împreună.
Ziua s-a încheiat cu o energie plină de emoție și anticipare – știam că expoziția care urma avea să fie un moment special și abia așteptam să împărtășim rezultatele muncii noastre.
Ziua a șasea a fost ziua cea mare, ziua expoziției. Ne-am trezit cu emoții și entuziasm, am luat micul dejun și apoi ne-am pregătit să mergem împreună spre locul evenimentului. Am folosit transportul în comun, ceea ce a fost o mică aventură în sine, mai ales pentru colegii care nu erau obișnuiți cu Bucureștiul. A fost un prilej să ieșim din zona noastră de confort și să descoperim un alt fel de „viață locală”.
Expoziția a avut loc pe 24 august 2025, la ora 12:30, la Clubul Seniorilor „Iulia Hașdeu”, Ajunși acolo, emoțiile erau și mai puternice, dar și bucuria de a ne vedea munca adunată la un loc. Fotografii realizate pe parcursul proiectului erau expuse, fiecare spunând o poveste aparte.
Când expoziția a început oficial, fiecare dintre noi și-a prezentat fotografia, explicând semnificația și emoțiile din spatele ei. A fost un moment plin de încurăjări, aprecieri și mândrie colectivă. Toată munca noastră de zile întregi prindea acum viață, iar sentimentul era deopotrivă de satisfacție și recunoștință.
După expoziție, am sărbătorit cu un pizza party, relaxându-ne și bucurându-ne de reușita noastră. Când am revenit la hotel, am avut timp de odihnă, dar spre seară am ieșit din nou împreună. Am sărbătorit, am râs și am simțit că grupul devenea tot mai unit, chiar dacă în același timp realizam că zilele noastre împreună se apropiau de final.
“Ce mi a placut cel mai mult in acest proiect au fost momentele in care am cunoscut fiecare om in parte si felul in care am putut crea o conexiune cu ei.”-Sebi
A sosit și ziua 7, ultima de activități și, poate, cea mai emoționantă din întreaga experiență. Dimineața am fost așteptați la lac, unde am început cu un joc plin de voie bună: bătălia cu pistoale cu apă. Am râs, am alergat și ne-am distrat atât de tare, încât am ajuns mai uzi decât ne-am fi așteptat. Totuși, jocul nu a fost doar despre distracție, în spatele lui se ascundea o recapitulare a ceea ce am învățat pe parcursul săptămânii. A fost un mod jucăuș și memorabil de a reflecta la tot ce am trăit împreună.
După ce ne-am întors în sala de activități, am primit certificatele YouthPass, apoi am avut parte de un moment special. Am pus în plicurile personalizate mesajele și gândurile pentru colegii noștri, apoi am găsit pe podea cărți Dixit. Fiecare dintre noi a ales o carte care îl reprezenta cel mai bine după această experiență și a împărtășit grupului ce a simțit și ce a învățat. A fost un exercițiu sincer, emoționant și profund, care ne-a făcut să înțelegem cât de mult ne-am apropiat unii de ceilalți.
Un alt moment important a fost alegerea persoanei „cea mai implicată” din proiect. Am votat, am felicitat câștigătorul și ne-am bucurat pentru implicarea tuturor. Apoi am primit certificatele Youthpass, documentele care atestau competențele și experiența dobândită, completând astfel ultima parte formală a proiectului.
Seara, însă, a fost cu adevărat încărcată de emoții. Ne-am strâns toți împreună, ne-am îmbrățișat, am spus cuvinte calde de rămas-bun și am promis că vom păstra legătura. Era greu să acceptăm că aventura se apropia de final.
Ziua s-a încheiat cu lacrimi, zâmbete și speranța sinceră că drumurile noastre se vor intersecta din nou. Un proiect de neuitat, plin de prietenii, lecții și amintiri care vor rămâne cu noi pentru totdeauna.
Acest articol este scris de Mădălina Munteanu, participantă în proiect. Este studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, UB.