Suntem într-o lume a legendelor. Un univers care a inspirat creatorii de-a lungul secolelor. Personaje care au schimbat destine și au stabilit standarde artistice valabile și acum, la mii de ani distanță. Hai să simplificăm! Pentru că există Iliada și Odiseea putem vorbi despre genul epic, de exemplu. Homer a stabilit standardele pentru epopeea epică, un gen literar care descrie aventurile eroilor și evenimentele semnificative ale unei națiuni. Poveștile lui Homer au servit drept modele pentru multe alte opere epice care au urmat.
Homer este poetul și rapsodul grec legendar căruia i se atribuie Iliada și Odiseea. Tradiția spune că ar fi fost orb. Evident, fiind atât de faimos, a fost revendicat de multe orașe din vechime. Era de peste tot. Adevărul este că nu știm prea multe. Nu există nici o înregistrare despre existența lui Homer în timpul vieții lui Homer. În zilele noastre mulți spun că Homer nici măcar nu a fost o persoană reală. Ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali care cântau povești tradiționale. Sunt mulți cei care contestă existența lui ca autor sau creator de operă.
Totuși, majoritatea clasiciștilor sunt de acord că, indiferent dacă a existat sau nu un astfel de rapsod pe nume „Homer”, poemele homerice vin din tradiția orală, o tehnică străveche, o moștenire colectivă a multor poeți-cântăreți.
Context
Până să ajungem la Homer și a sa Odisee, evident, trebuie să așezăm totul în context, pentru a înțelege mai bine valoarea unei opere.
În societățile antice, majoritatea oamenilor nu știau nici să scrie, nici să citească. Singura modalitate eficientă de a transmite informații, inclusiv povești, mituri și istorie, era prin intermediul memoriei umane și al comunicării orale. Adică țineai minte și povesteai. Poeții orali au devenit păstrătorii cunoașterii și ai culturii, fiind capabili să memoreze și să recite opere întregi. Un fel de hard-disk-uri ambulante.
Poeții orali erau considerați înțelepți și înzestrați cu cunoștințe speciale. Ei au fost adesea purtătorii tradițiilor, miturilor și istoriei comunității lor și au fost venerați pentru abilitățile lor oratorice și artistice.
Au avut un impact profund asupra modului în care informațiile și cultura au fost păstrate și transmise în societățile antice.
Hai să o formulăm așa: dacă nu erau poeții orali, azi nu ar fi trebuit să înveți despre Iliada sau Odiseea. Și poate nu zr fi existat Războiul Stelelor sau Stăpânul Inelelor.
Cultură
Sunt câteva zeci de filme care au fost construite pe baza Odiseei. De la Sponge Bob sau Bart Simpson si până la O Brother, Where Art Thou? sau Ulysses – James Joyce sunt tot atâtea exemple adecvate. Caută pe IMDB și vei găsi. Te vor ajuta să înțelegi mai bine povestea, îți vor dezvolta creativitatea, dar nu te vor ajuta să iei notă foarte mare la școală. De ce? Pentru că în film este vorba, în primul rând, de viziunea regizorului. De multe ori, povestea originală trece în plan secund și este important să știi exact ce ține de Homer și ce aparține scenaristului X sau Y.
De asemenea, sunt foarte multe cărți care își trag seva din poveștile lui Homer. Câteva exemple edificatoare: „Ulise” de James Joyce, „Circe” de Madeline Miller, „Ilion” și „Olimp” de Dan Simmons.
De unde pleacă povestea
Au trecut zece ani de la căderea Troiei și eroul grec Odiseu nu s-a întors încă la familia sa, acasă, la Itaca. Ce se petrece când soțul e plecat? Vin nesimțiții. Pețitorii dau năvală în palatul lui Odiseu și îi curtează soția, pe Penelopa, sau îi jefuiesc pământurile. Fată finuță, Penelopa i-a rămas credincioasă lui Odiseu. Prințul Telemachus, fiul lui Odiseu, se tot chinuie să alunge pețitorii. Însă: pe de o parte, nu are încredere în sine însuși. Pe de altă parte, nu are experiența necesară pentru a se lupta cu ei. Unul dintre pețitori, Antinous, plănuiește să-l ucidă pe tânărul prinț, pentru a elibera astfel calea către bogățiile palatului și nestemata supremă, Penelopa.
Ceea ce nu știu pețitorii este că Odiseu este, de fapt, în viață. Frumoasa nimfă Calypso, îndrăgostită de el, l-a făcut prizonier pe insula sa. Odiseu vrea să revină acasă, la familie, dar nu poate evada. În vreme ce zeii și zeițele de pe muntele Olimp dezbat viitorul lui Odiseu, Atena, cel mai mare suporter al lui printre divinități, se hotărăște să-l ajute pe Telemachus.
Vezi clipul Plumb – Bacovia. Acolo afli despre ecuația PROTAGONIST + SCOP = ANTAGONIST + OBSTACOL. La Homer avem ODISEU + ITACA = ZEITĂȚI + CSLYPSO.
Rezumat
Povestea se concentrează asupra lui Odiseu, un erou troian care încearcă să se întoarcă acasă, în insula Itaca, după căderea Troiei. Acest lucru este dificil din cauza unor obstacole și ispite întâlnite pe parcursul călătoriei sale. Pe durata a zece ani, Odiseu se confruntă cu ciclopi, sirene, zei furioși și multe altele.
În tot acest timp, soția lui Odiseu, Penelopa, își așteaptă soțul și îl apără pe fiul lor, Telemachus, de pretendenții care încearcă să preia controlul asupra regatului lui Odiseu. În cele din urmă, după multe aventuri și pericole, Odiseu se întoarce acasă și, prin curaj și inteligență, reușește să-și recapete regatul și familia.
Punct culminant
Punctul culminant al „Odiseei” lui Homer se dezvoltă în jurul momentului în care Odiseu revine acasă la Itaca și își recâștigă regatul și familia. Este scena în care Odiseu, cu ajutorul fiului său Telemachus și a unor servitori loiali, se confruntă cu cei mai mulți dintre pretendenții care au încercat să-i preia regatul și să îi seducă soția în timpul absenței sale.
Prin inteligența și abilitățile sale strategice, Odiseu reușește să-i învingă pe pretendenți într-o serie de lupte și probe. Momentul culminant include moartea liderului pretendenților, Antinous, și dezvăluirea identității lui Odiseu în fața tuturor celor din palat.
Această scenă reprezintă împlinirea călătoriei lungi și a încercărilor prin care a trecut Odiseu. Revenirea sa acasă și recuperarea controlului asupra familiei și regatului său constituie momentul de triumf și reconciliere în povestea „Odiseei”.
Tema
Avem un bărbat care își închină viața unui scop. Iar scopul are conturul femeii pe care o iubește. „Odiseea” explorează tema curajului, a inteligenței, a loialității și a dorinței de a reveni acasă. Este un simbol pentru toate cele menționate. Este o poveste emblematică despre perseverență și fidelitate și continuă să fie una dintre cele mai cunoscute și iubite opere ale literaturii clasice.
Personaje centrale
Evident, fiecare personaj simbolizează ceva. Și atunci, ca și acum, oamenii se trădau, se mințeau, se înșelau. Pentru a crede că viața este frumoasă și că merită trăită, avem nevoie de povești. De eroi. De simboluri. Acum avem Netflix. Atunci aveam poeți orali.
„Odiseea” lui Homer este plină de personaje fascinante, fiecare având caracteristici și roluri distincte în poveste. Iar când spun plină chiar la aspectul propriu mă refer. Sunt foarte multe prsonaje. Este greu să le reții, să urmărești firul și să ții minte amănunte. Evident, este parte din tributul plătit tradiției orale.
Odiseu: Protagonistul poveștii, Odiseu este regele din Itaca și unul dintre eroii care au luptat în Războiul Troian. Este cunoscut pentru inteligența și curajul său, dar și pentru rătăcirile sale lungi și aventurile care îl aduc față în față cu diverse creaturi mitologice și zei. Odiseu întruchipează idealul uman al eroului și echilibrul între înțelepciune și forță fizică.
Penelopa: Soția lui Odiseu, Penelopa, este un simbol al loialității și răbdării. Ea îl așteaptă pe Odiseu timp de 20 de ani în timpul absenței sale și își apără familia de pretendenții care încearcă să preia controlul asupra regatului în absența soțului ei.
Telemachus: Fiul lui Odiseu și al Penelopei, Telemachus este un personaj care se dezvoltă pe parcursul poveștii. La început, este un tânăr nesigur și neexperimentat, dar în timpul călătoriei sale pentru a-și găsi tatăl, își dezvoltă curajul și înțelepciunea.
Athena: Zeița înțelepciunii și a războiului, Athena este una dintre zeițele principale care îl protejează și îl ajută pe Odiseu în călătoriile sale. Îi oferă sfaturi și asistență și se implică în diverse moduri pentru a-l ajuta pe erou.
Circe: O vrăjitoare care trăiește pe insula Eea, Circe îl întâlnește pe Odiseu în timpul călătoriei sale și îl transformă temporar într-un porc. Ea devine ulterior aliată și îl ajută pe Odiseu cu sfaturi și informații.
Calypso: O nimfă care îl ține pe Odiseu captiv timp de șapte ani pe o insulă. Ea îl iubește pe Odiseu și îi oferă ospitalitate, dar îl eliberează la cererea zeilor olimpieni.
Polyphemus: Un ciclop care trăiește pe o insulă. Este înfrânt de Odiseu și echipajul său într-una dintre cele mai cunoscute părți ale „Odiseei”.
Zeii Olimpieni: Diverse zeități precum Zeus, Poseidon, Hermes și alții sunt implicate în aventurile lui Odiseu, fie protejându-l, fie punându-i la încercare determinarea.
Conflictul principal
Este bazat pe călătoria lungă și plină de pericole a eroului, Odiseu. Motorul conflictului principal este pus în mișcare de două forțe majore:
- Dorința lui Odiseu de a se întoarce acasă.
- Opoziția forțelor divine și a obstacolelor diverse.
Zeii, în special Poseidon, îl persecută pe Odiseu din diferite motive. De asemenea, pe parcursul călătoriei sale, Odiseu se confruntă cu tot felul de obstacole pe care le întâlnim și noi, zi de zi: ciclopi, sirene și vrăjitoare. Ha ha! Evident, aceste forțe divine pun la încercare rezistența și curajul lui Odiseu.
Conflicte secundare
„Odiseea” lui Homer conține mai multe conflicte secundare și sub-ploturi care contribuie la complexitatea și farmecul poveștii. Iată câteva:
Conflictul cu Pretendenții: Când Odiseu se întoarce acasă, descoperă că pețitorii încearcă să-i seducă soția, Penelopa, și să preia controlul asupra regatului lui Itaca. Acest conflict este unul dintre cele mai importante sub-ploturi ale epopeii. Odiseu trebuie să lupte cu acești bărbați și să-și apere casa și familia.
Conflictul cu Monștrii și Zeii: În timpul călătoriei sale, Odiseu se confruntă cu o serie de monștri și zei care îl pun la încercare și îi pun viața în pericol. De exemplu, el se întâlnește cu ciclopul Polyphemus, cu vrăjitoarea Circe și cu sirenele. Aceste confruntări ilustrează abilitățile sale și curajul în fața obstacolelor mitologice.
Conflictul cu propriul Ego și propriile Dorințe: Odiseu se luptă și cu propriile slăbiciuni și tentațiile în timpul călătoriei sale. Trebuie să-și controleze ego-ul și să-și mențină concentrarea pentru a-și atinge obiectivele. De exemplu, în insula Circe, oamenii din echipajul său sunt transformați în porci, iar Odiseu trebuie să-și păstreze calmul, să nu cedeze și să-și recâștige echipajul.
Conflictul cu Identitatea: În anumite momente ale povestirii, Odiseu trebuie să-și ascundă identitatea pentru a supraviețui. De exemplu, când se întoarce la Itaca, Athena îl transformă temporar într-un bătrân cerșetor pentru a-l ajuta să plănuiască înlăturarea pretendenților.
Aceste conflicte secundare contribuie la tensiunea și dezvoltarea poveștii, evidențiind complexitatea caracterului lui Odiseu și a aventurilor sale. Fiecare confruntare adaugă straturi de semnificație și subtilități la epopeea în ansamblul său.
Câteva citate faimoase
„Spune-mi despre acel om isteț, care, rătăcind mult și pe la mulți oameni, a văzut cetăți și a cunoscut mintea multor oameni.” – Acesta este începutul epopeii, cuvintele cu care Homer o roagă pe zeița Caliope (muza poeziei epice) să îi inspire să scrie povestea lui Odiseu.
„Nimic nu este mai minunat decât umanitatea.” – Acest citat subliniază complexitatea și diversitatea naturii umane, un aspect important în întreaga poveste a lui Odiseu.
„Omul nu este nimic altceva decât ceea ce gândește.” – Această afirmație subliniază puterea minții și importanța gândurilor în modelarea acțiunilor și a destinului uman.
„Moartea este puținul lucru pe care nu îl plânge omul în viață; cea mai mare supărare a vieții este să nu fii dorit sau regretat.” – Această observație subliniază importanța conexiunilor umane și a sentimentelor de dor și regret în viața omului.
„Este mai greu a suferi decât a lupta în război.” – Odiseu exprimă aici complexitatea suferinței umane și valoarea experiențelor umane, indiferent de cât de dificile pot fi acestea.
Concluzie și recapitulare
„Odiseea” lui Homer este una dintre cele mai importante opere ale literaturii grecești antice și este parte a epopeilor homerice, împreună cu „Iliada”. Contextul în care a fost creată această operă este semnificativ pentru înțelegerea subtilităților și a semnificației sale.
Perioada de Compunere: „Odiseea” a fost scrisă cândva între secolul al VIII-lea și al VI-lea e.n., în perioada Arhaică a Greciei Antice. Aceasta este o perioadă în care cultura orală a atins apogeul și când multe dintre miturile și tradițiile grecilor au fost fixate în scrieri.
Tradiția Orală: În acea perioadă, majoritatea informațiilor erau transmise oral. Povestirile, cântecele și legendele erau memorate și transmise de-a lungul generațiilor prin intermediul poeților orali. Această tradiție orală este evidentă în structura și stilul „Odiseei”.
Religia și Mitologia Greacă: „Odiseea” este profund influențată de religia și mitologia greacă. Eroii și zeii greci, cu toate caracteristicile și capriciile lor, joacă roluri semnificative în poveste. Interacțiunea dintre oameni și zei, precum și credințele și practicile religioase ale vremii, sunt reflectate în întreaga operă.
Contextul Istoric și Geografic: Acțiunea „Odiseei” se desfășoară în urma Războiului Troian, iar Odiseu se întoarce acasă la Ithaca. Acest context este important, deoarece Războiul Troian a fost un eveniment (fie el real, fie mitic) major în cultura greacă, iar întoarcerea lui Odiseu după acest război are o semnificație profundă.
Elemente Sociale și Culturale: „Odiseea” ilustrează aspecte ale societății grecești antice, cum ar fi importanța onoarei, a loialității față de familie și a ospitalității. De asemenea, ea abordează tema călătoriilor și a aventurilor, care erau importante în mentalitatea greacă, reflectând curajul și perspicacitatea eroilor.
În concluzie, contextul în care a fost scrisă „Odiseea” lui Homer include tradiția orală bogată, mitologia și religia greacă, istoria și valorile sociale ale epocii, toate acestea contribuind la profunzimea și înțelesul acestei epopei remarcabile.